opac³, ~ă [At: TDRG / Pl: (1) opăci, (2) ~ace / E: ns cf opacină] (Reg) 1 sf Opacină (1). 2 sn Cui cu care se prinde vâsla de luntre. 3 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 sfa Melodie după care se execută acest dans.

*OPAC¹ adj. 1 Nestrăvăzător, prin care nu se poate vedea, prin care nu poate trece lumina: corp ~ ¶ 2 Întunecos: o ceață ~ă [lat.].

OPAC² adj. Trans. (DENS.) (VIC.) Nepriceput, nerod, fără judecată.

OPAC¹, opace, s. n. Cui de care se reazemă vîsla luntrii.

opac n. cuiul de care se prinde vâsla de luntre. [Slav. OPAKO, înapoi, din dos].

1) opác n., pl. e (vsl. opako, înapoĭ. V. opacină). Munt. est. Scarmos, strapazan, bățu de care se fixează lopata luntriĭ.

opac² s. n., pl. opace

opac² s. n., pl. opace

opac (cui) s. n., pl. opace

OPAC s. v. strapazan, ujbă.

opac s. v. STRAPAZAN. UJBĂ.

OPAC³, -Ă s. f., s. n. (Regional) 1. s. f. Opacină. Cîți copii pe drum găsea, La opăci că mi-i punea. teodorescu, p. p. 310, cf. alr sn iii h 841/182. 2. s. n. Cui cu oare se prinde vîsla de luntre. cf. tdrg, scriban, d. Cuiul de care se prinde vîsla de luntre se numește strapazan, strepezea, ujbă sau opac. damÉ, t. 126. 3. s. f. art. Numele unui joc popular. cf. VARONE, D. 120. – pl.: (1) opăci, (2) opace. – cf. opacină.