strapazan [At: DAMÉ, T. 126 / V: (rar) ~pez~, ~repezen sn, ~repezeu / Pl: (1-3) ~e, (4-5) ~i / E: s- + trapazan] 1 sn Cui de lemn sau de metal, fixat pe marginea bărcii, de care se sprijină vâsla Si: ujbă, (reg) opac³, (2) scarmos. 2 sn (Mun; Olt) Parmaclâc (de lemn) la prispă. 3 sn (Pex) Prispă (1). 4 sm Pui de șalău. 5 sm Pui de crap.

STRAPAZAN, strapazane, s. n. (Regional) Cui (de lemn) fixat pe marginea bărcii, de care se leagă vîslele, cu ajutorul unei curelușe; p. ext. cuiul împreună cu curelușa. Smulse vîslele din fundul bărcii, le înfipse în strapazanele lor și trase o dată din răsputeri. DUMITRIU, P. F. 19. – Variantă: strapezan (ANTIPA, P. 467) s. n.

STRAPAZAN ~e n. pop. Dispozitiv pentru fixarea vâslelor, constând dintr-un cui fixat de marginea luntrii și o curelușă. /<turc. strabzan

strapazan (strepezen) m. 1. cuiul de care se prinde vâsla de luntre; 2. puiu de crap până la 30 cm. [Origină necunoscută].

strapazán, V. trapazan.

strapezan² sn vz strapazan

strepezen sm, sn vz strapazan

strepezeu sm, sn vz strapazan

trapazan sn [At: DDRF / V: (reg) ~puz~, trepuz~, tropoz~, tropuz~ / Pl: ~e / E: tc trabzan] (Mun) 1 Legătură care ține vâsla la barcă. 2 Pridvor. 3 Gard la prispă. 4 Balustradă (1).

STRAPEZAN s. n. v. strapazan.

strepezen n. V. strapazan.

trapazán și strapazán n., pl. e (turc. trabzan, șir de gratiĭ, tramazán, tribună; sîrb. trabozan, tindă). Dun. Scarmos, cuĭu de care se ține vîsla. Munt. vest (tropuzan) „pridvor, prispă” (CL. 1910, 396), balustradă: sprijinit de tropuzanu scăriĭ, am scoborît pe covertă, și de aci jos în cabină (ChN. 1, 161). – Și trapuzan. Și ceaprazan (din ceapraz și trapazan în Rț. (rev. I. Crg. 4, 250), scarmos.

strapazan s. n., pl. strapazane

strapazan s. n., pl. strapazane

strapazan s. n., pl. strapazane

strapazan (-ne), s. n. – Cuiul de care se leagă vîsla. Probabil în legătură cu ngr. τράπεζα „masă” sau „bancă”.

STRAPAZAN s. ujbă, (pop.) opac, (reg.) scarmos. (~ul unei lotci.)

STRAPAZAN s. ujbă, (pop.) opac, (reg.) scarmos. (~ al unei lotci.)

strapazan, strapazane, s.n. și strapazani, s.m. (reg.) 1. (s.n.) cui de lemn sau de metal, fixat pe marginea bărcii, de care se sprijină vâsla; ujbă, opac, scarmos. 2. (s.n.) parmaclâc de lemn la prispă; prispă. 3. (s.m.) pui de șalău sau de crap (până la 30 de cm).