OPAC³, -Ă s. f., s. n. (Regional) 1. s. f. Opacină. Cîți copii pe drum găsea, La opăci că mi-i punea. teodorescu, p. p. 310, cf. alr sn iii h 841/182. 2. s. n. Cui cu oare se prinde vîsla de luntre. cf. tdrg, scriban, d. Cuiul de care se prinde vîsla de luntre se numește strapazan, strepezea, ujbă sau opac. damÉ, t. 126. 3. s. f. art. Numele unui joc popular. cf. VARONE, D. 120. – pl.: (1) opăci, (2) opace. – cf. opacină.