ONORABIL, -Ă adj. Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. Unii ca aceștia sînt preferați... și apoi, afară de cîteva onorabile ecsepții, înpilează foarte satele (a. 1853). uricariul, vii, 119. Această căsătorie... era mult mai onorabilă decît soarta unei cadîne orientale. hasdeu, i. v. 173. Nepotrivirea cu un loc de onoare mi s-a părut totdeauna mai onorabilă cînd este în paguba persoanei decît cînd este în paguba locului. caragiale, o. vii, 248. Nu-i rușine pentr-un om cumsecade să-și cîștige pînea zilnică într-un chip onorabil. contemporanul, v₂, 201. Se mai găsesc și astăzi învățați care își fac o onorabilă îndeletnicire din dezbaterea acestei probleme teoretice. petică, o. 455. Isprăvise cele patru clase ale cursului inferior... în chip onorabil. teodoreanu, m. ii, 21. A murit mama ta? – se miră acela ca de un eveniment onorabil. călinescu, e. o. i, 24. ◊ (Învechit, ca epitet dat unei persoane sau unei instituții) Dreptate – frăție! Onorabilei locotenențe domnești (a. 1848). doc. ec. 952. Onorabila dicasterie îi despărți. negruzzi, s. i, 79. Onorabili concetățeni! caragiale, o. vi, 141. Însăși instituțiunea Ateneului..., al cărui suflet continuă a fi onorabilul Esarcu, nu este el oare un produs al trebuinței ce s-a resimțit? macedonski, o. iv, 28. ◊ (Ironic) Masa de mîncare era... împregiurată cu scaunele pe care erau să șează onorabilii oaspeți ai lui Păturică. filimon, o. i, 186. Acest onorabil serdar e director la agie. alecsandri, t. i, 138. Onorabilul orator a promis să încheie-cît se poate mai scurt. caragiale, o. vi, 129. Onorabilul Andrei e as în așa ceva. t. popovici, se. 576. ◊ (Adverbial) Transilvania a dat un singur poet de mare talent..., prin aceasta și-a plătit onorabil datoria ei către neamul românesc. gherea, st. cr. iii, 125. Eu am apelat la dumneata numai ca să-mi dai ocazie să muncesc și să arăt la ce sînt bun. – Foarte frumos. Foarte onorabil. c. petrescu, c. v. 134. ◊ (Substantivat) Stimabile, onorabile, faceți tăcere... caragiale, o. vi, 131. (Ironic) Cam ce credit merită onorabilul în piață? gherea, st. cr. i, 232. – Pl. : onorabili, -e. – Din fr. honorable, lat. honorabilis.