Definiția cu ID-ul 1379123:
Tezaur
ONOMATOLOGIE s. f. (Rar) Onomastică (3). Filosofii cei de demult multe fealiuri de hotărîri avea, că hotărîrea cea numitoare o chema onomatologhia. micu, l. 67/11, Cf. columna, iii, 31, șăineanu, SCRIBAN, D. – Și: onomatologhie s. f. – Din fr. onomatologie. – Onomatologhie, după gr. ὄνομα,-ατος+λόγος.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de marta.tabacaru12
- acțiuni