opțiuni
  • info
16 definiții pentru oneros

Explicative DEX

ONEROS, -OASĂ, oneroși, -oase, adj. (Despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva sarcini; p. ext. împovărător, apăsător; necinstit. ◊ Act cu titlu oneros = act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestație fără a urmări să primească ceva în schimb.[1] – Din fr. onéreux, lat. onerosus.

  1. Art. 945 din vechiul Cod Civil prevedea: „Contractul oneros este acela în care fiecare parte voiește a-și procura un avantaj”. Similar, art. 1172 din noul Cod Civil prevede: „Contractul prin care fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate este cu titlu oneros.” — raduborza

oneros, ~oasă a [At: I. IONESCU, P. 134 / Pl: ~oși, ~oase / E: fr onéreux, lat onerosus, -a, -um] (Liv) 1 Împovărător. 2 (D. contracte, convenții, acte etc.) Prin care se urmărește ca în schimbul unei prestații sau al unui avantaj să se obțină o altă prestație sau un avantaj echivalent.

*ONEROS adj. 1 Împovărător, care cade greu în sarcina cuiva: un impozit ~ 2 Costisitor 3 ⚖️ Titlu ~, acela care se capătă cu bani sau cu obligațiunea de a achita anumite sarcini [fr.].

ONEROS, -OASĂ, oneroși, -oase, adj. (Despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva sarcini; p. ext. împovărător, apăsător; necinstit. ◊ Act cu titlu oneros = act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestație fără a urmări să primească ceva în schimb. – Din fr. onéreux, lat. onerosus.[1]

  1. Art. 945 din vechiul Cod Civil prevedea: „Contractul oneros este acela în care fiecare parte voiește a-și procura un avantaj”. Similar, art. 1172 din noul Cod Civil prevede: „Contractul prin care fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate este cu titlu oneros.” — raduborza

ONEROS, -OASĂ, oneroși, -oase, adj. (Despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva sarcini; p. ext. împovărător, apăsător, dezavantajos. Capitaluri fără procente oneroase, I. IONESCU, P. 134. ◊ Expr. (Jur.) Cu titlu oneros = implicînd anumite obligații, cheltuieli sau sarcini.

ONEROS, -OASĂ adj. Costisitor, împovărător, apăsător; dezavantajos. ♦ (Jur.) Cu titlu oneros = cu condiția de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. [< fr. onéreux, lat. onerosus < onus – sarcină].

ONEROS, -OASĂ adj. (despre contracte, convenții etc.) care impune suportarea unor cheltuieli mari. ♦ (jur.) cu titlu ~ = cu condiția de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. ◊ costisitor, împovărător, apăsător; dezavantajos. (< fr. onéreux, lat. onorosus)

ONEROS ~oasă (~oși, ~oase) (despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva anumite sarcini. /<fr. onéreux, lat. onerosus

oneros a. în sarcina cuiva, îngreunător: contract oneros; cu titlu oneros, cu plată, în opozițiune cu titlu gratuit.

*onerós, -oásă f. (lat. onerosus, d. onus, óneris, sarcina). Greŭ, încărcat de cheltuĭelĭ: succesiune oneroasă. Titlu oneros, posesiune de care e legată o obligațiune: a obținea o moșie cu titlu oneros. Fig. Greŭ, incomod: datorie oneroasă. Adv. În mod oneros.

Ortografice DOOM

oneros adj. m., pl. oneroși; f. oneroasă, pl. oneroase

oneros adj. m., pl. oneroși; f. oneroasă, pl. oneroase

oneros adj. m., pl. oneroși; f. sg. oneroasă, pl. oneroase

Sinonime

ONEROS adj. v. apăsător, copleșitor, covârșitor, dezavantajos, greu, ilegal, ilicit, incorect, împovărător, necinstit, necorect, nefavorabil, nelegal, neonest, neprielnic.

oneros adj. v. APĂSĂTOR. COPLEȘITOR. COVÎRȘITOR. DEZAVANTAJOS. GREU. ILEGAL. ILICIT. INCORECT. ÎMPOVĂRĂTOR. NECINSTIT. NECORECT. NEFAVORABIL. NELEGAL. NEONEST. NEPRIELNIC.

Tezaur

ONEROS, -OASĂ adj. 1. Împovărător, apăsător. Capitaluri fără procente oneroase. i. ionescu, p. 134. Se folosea de munca țăranilor, care se făcea în condițiuni foarte oneroase pentru ei și foarte folositoare pentru proprietari, rășcanu, l. LXXIII. Ne așteaptă o a doua pace de la Buftea, mai rușinoasă, mai oneroasă, t. popovici, s. 413. 2. (Despre contracte, convenții, acte etc.) Prin care se urmărește ca în schimbul unei prestații sau al unui avantaj să se obțină o altă prestație sau un avantaj echivalent. Cf. ddrf. Contractul oneros este acela în care fiecare parte voiește a-și procura un avantagiu. hamangiu, c.c. 222, Cf. barcianu, alexi, w. – pl.: oneroși, -oase. – Din fr. onéreux, lat. onerosus, -a, -um.

Intrare: oneros
oneros adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oneros
  • onerosul
  • onerosu‑
  • oneroasă
  • oneroasa
plural
  • oneroși
  • oneroșii
  • oneroase
  • oneroasele
genitiv-dativ singular
  • oneros
  • onerosului
  • oneroase
  • oneroasei
plural
  • oneroși
  • oneroșilor
  • oneroase
  • oneroaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oneros, oneroasăadjectiv

  • 1. (Despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva sarcini. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Capitaluri fără procente oneroase. I. IONESCU, P. 134. DLRLC
  • comentariu Articolul 945 din vechiul Cod Civil prevedea: „Contractul oneros este acela în care fiecare parte voiește a-și procura un avantaj”. Similar, articolul 1172 din noul Cod Civil prevede: „Contractul prin care fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate este cu titlu oneros.” dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.