oneros, ~oasă a [At: I. IONESCU, P. 134 / Pl: ~oși, ~oase / E: fr onéreux, lat onerosus, -a, -um] (Liv) 1 Împovărător. 2 (D. contracte, convenții, acte etc.) Prin care se urmărește ca în schimbul unei prestații sau al unui avantaj să se obțină o altă prestație sau un avantaj echivalent.