ONEROS, -OASĂ adj. 1. Împovărător, apăsător. Capitaluri fără procente oneroase. i. ionescu, p. 134. Se folosea de munca țăranilor, care se făcea în condițiuni foarte oneroase pentru ei și foarte folositoare pentru proprietari, rășcanu, l. LXXIII. Ne așteaptă o a doua pace de la Buftea, mai rușinoasă, mai oneroasă, t. popovici, s. 413. 2. (Despre contracte, convenții, acte etc.) Prin care se urmărește ca în schimbul unei prestații sau al unui avantaj să se obțină o altă prestație sau un avantaj echivalent. Cf. ddrf. Contractul oneros este acela în care fiecare parte voiește a-și procura un avantagiu. hamangiu, c.c. 222, Cf. barcianu, alexi, w. – pl.: oneroși, -oase. – Din fr. onéreux, lat. onerosus, -a, -um.