ONDULAȚIE s. f. 1. Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide; unduire. cf. stamati, d. Undulăciune numim mișcarea aceea a mării. fontanin, c. 29/9. Mișcarea talazurilor sau ondulațiunea. isis (1859), 262/34. Undulațiune, ...mișcarea undelor. baronzi, i. l. i, 215/5, cf. BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. ◊ Fig. Vecinica ondulație a vieții. vlahuță, d. 170. ♦ (Concretizat) Undă, val. Undulații seau valuri ale sîngelui. cornea, e. i, 179/34. ◊ (Prin analogie) Ondulații [ale aerului]. ic. lum. (1841), 3862/16. Ondulațiuni (talasuri) ale luminei. barasch, m. iii, 13/15. Întinderi nemărginite de holde și de finețe, legănate în ondulații dulci, largi, odihnitoare. vlahuță, ap. cade. 2. Alternare de proeminențe și adîncituri pe suprafața unui teren, în formă de valuri. Munți și colnice încă din mijlocul Germaniei nu se mai văd, afară de cîteva undulații de pămînt, și acelea rare. codru-drăgușanu, c. 184, cf. scriban, d. Pe ondulațiile dunei apar și dispar capricios șiraguri și încrucișări de plante. sadoveanu, o. ix, 280. ♦ Curbură, sinuozitate. Va fi necesar ca vătala, în timpul condensării, să reducă ondulația la o linie dreaptă. ionescu-muscel, țes. 514. ♦ Încrețitură în formă de val a suprafeței unui obiect de tablă, de metal etc. Cf. ltr. 3. Totalitatea buclelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. Cf. dl, dm. ◊ Ondulație permanentă v. permanent. ◊ (Prin analogie) Păsările tinere au pe cap ondulații de nuanță roșu-ruginie. linția, p. ii, 75, cf. 134. – Pronunțat: -ți-e. – pl.: ondulații. – Și: ondulațiune, (regional) ondolație (com. din alba iulia și din orăștie), undulație, undulațiune, (învechit) undulăciune s. f. – Din fr. ondulation, it. ondulazione. – Undulație, undulațiune, undulăciune, prin apropiere de undă.