14 definiții pentru ojog (băț) ojoc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ojog [At: DDRF / V: (reg) ij~, ~oc, ojug sm, orjoc, orj~ sn, uj~ / Pl: (1-3, 6-7) ~oage și (rar) ~uri (4-5) ~ogi / E: mg azsag] (Reg) 1 sn Cociorvă (1). 2 sn Coadă a cociorvei (1). 3 sn Băț lung care are la un capăt o cârpă sau un mănunchi de zdrențe, de pănuși (udate) etc. și cu care se curăță cuptorul de spuză sau se răcește când e prea încins. 4 sm (Fig) Om înalt și slab. 5 sm (Fig) Om decăzut din punct de vedere moral. 6 sn Coajă de mesteacăn. 7 sn Lemn asemănător cu iasca.

OJÓG, (1) ojoage, s. n., (2) ojogi, s. m. (Reg.) 1. S. n. Băț (cu o cârpă udă la un capăt) folosit pentru a curăța cuptorul de spuză, pentru a mișca jarul etc. 2. S. m. Fig. Om înalt și subțire. [Var.: ojóc s. n.] – Din magh. azsag.

OJÓG, (1) ojoage, s. n., (2) ojogi, s. m. (Reg.) 1. S. n. Băț (cu o cârpă udă la un capăt) folosit pentru a curăța cuptorul de spuză, pentru a mișca jarul etc. 2. S. m. Fig. Om înalt și subțire. [Var.: ojóc s. n.] – Din magh. azsag.

OJÓC s. n. v. ojog.

OJÓC, ojoace, s. n. Băț (uneori cu o cîrpă udă la capăt) folosit pentru a curăța cuptorul, pentru a mișca jarul etc. – Variantă: ojóg s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ojóg2 (băț, coajă de mesteacăn) (reg.) s. n., pl. ojoáge

ojóg (băț, coajă de mesteacăn) s. n., pl. ojoáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ojóg (ojoáge), s. n. – Perie cu coadă. – Var. ojoc, ijoc, orjoc. Sl. ožegu, din žesti, žegą „a arde” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 226; Conev 62), prin intermediul mag. azsag (Tiktin; Drăganu, Dacor., VI, 285), cf. pol. ožog și jeg.

Intrare: ojog (băț)
ojog1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ojog
  • ojogul
  • ojogu‑
plural
  • ojoage
  • ojoagele
genitiv-dativ singular
  • ojog
  • ojogului
plural
  • ojoage
  • ojoagelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ojoc
  • ojocul
  • ojocu‑
plural
  • ojoace
  • ojoacele
genitiv-dativ singular
  • ojoc
  • ojocului
plural
  • ojoace
  • ojoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ojog (băț) ojoc

  • 1. Băț (cu o cârpă udă la un capăt) folosit pentru a curăța cuptorul de spuză, pentru a mișca jarul etc.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: