Definiția cu ID-ul 504144:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ojóg (ojoáge), s. n. – Perie cu coadă. – Var. ojoc, ijoc, orjoc. Sl. ožegu, din žesti, žegą „a arde” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 226; Conev 62), prin intermediul mag. azsag (Tiktin; Drăganu, Dacor., VI, 285), cf. pol. ožog și jeg.