ODRASLĂ, odrasle, s. f. 1. Copil, descendent, urmaș; pui. Să nu uiți, Iliuță, că ești odrasla noastră, feciorul Polixeniei. SADOVEANU, N. I 30. Se zice că-i odraslă de neam prea strălucit. ALECSANDRI, T. II 84. ◊ (Poetic) Ești nobila odraslă a celui brav popor. ALECSANDRI, T. II 206. 2. (Rar) Ramură tînără, mlădiță, lăstar, vlăstar. Să-mpletim și noi cunună de odrasle înverzite. ȘEZ. VIII 45.