OCROTITOR I. adj. verb. OCROTI. Care ocrotește: alergau aici ca la un Dumnezeu care de toți avea milă (VLAH.); se adunau... sub aripile ocrotitoare ale prepeliței (BR.-VN.). II. sm. Cel ce ocrotește, apărător: el era razimul și ~ul cel mai credincios... al legii noastre celei sfinte (ISP.); ~ul celui mic și neputincios este chiar pravila cea dreaptă legiuită (C.-RAD.).