14 definiții pentru obrăznici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBRĂZNICÍ, obrăznicesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare. 2. Tranz. (Fam.) A certa cu vorbe aspre, a ocări pentru o obrăznicie. – Din obraznic.

obrăznici [At: KOTZEBUE, U. 21v/13 / Pzi: ~cesc / E: obraznic] 1-2 vr (Înv) vi A deveni obraznic (2). 3 vt A îndrăzni. 4 vt (Fam) A certa cu vorbe aspre Si: a ocărî.

OBRĂZNICÍ, obrăznicesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare. 2. Tranz. (Fam.) A certa cu vorbe aspre, a ocărî pentru o obrăznicie. – Din obraznic.

OBRĂZNICÍ, obrăznicesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni necuviincios, obraznic, impertinent; a-și lua nasul la purtare. M-am lămurit! Și-a îngăduit să se obrăznicească adineauri cu mine. C. PETRESCU, A. R. 22. De l-oi vedea obrăznicindu-se cumva, acolo pe loc îi și tai capul. CREANGĂ, P. 231. Mămuca-i da peste mînă, cînd se mai obrăznicea. NEGRUZZI, S. III 25. 2. Tranz. (Familiar) A certa cu vorbe aspre, a ocărî (pe cineva) pentru o obrăznicie.

A OBRĂZNICÍ ~ésc tranz. pop. 1) A admonesta pentru purtare necuviincioasă. 2) A face să se obrăznicească. [Sil. -brăz-] /Din obraznic

A SE OBRĂZNICÍ mă ~ésc intranz. A se abate de la normele de bună-cuviință; a deveni obraznic; a-și lua nasul la purtare. [Sil. -bră-] /Din obraznic

obrăznicésc v. tr. (d. obraznic). Taxez de obraznic. V. refl. Devin obraznic: copiiĭ s’aŭ obrăznicit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obrăznicí (a ~) (o-brăz-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăznicésc, imperf. 3 sg. obrăzniceá; conj. prez. 3 să obrăzniceáscă

obrăznicí vb. (sil. -brăz-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăznicésc, imperf. 3 sg. obrăzniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. obrăzniceáscă

obrăznici (conj. obrăznicească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBRĂZNICÍ vb. (Mold.) a se lăinici, (fig.) a se întinde. (Te rog să nu te ~!)

OBRĂZNICI vb. (Mold.) a se lăinici, (fig.) a se întinde. (Te rog să nu te ~!)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

obrăznici, obrăznicesc v. t. 1. a certa cu vorbe aspre 2. a acuza (pe cineva) de obrăznicie

Intrare: obrăznici
  • silabație: o-brăz-
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrăznici
  • obrăznicire
  • obrăznicit
  • obrăznicitu‑
  • obrăznicind
  • obrăznicindu‑
singular plural
  • obrăznicește
  • obrăzniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obrăznicesc
(să)
  • obrăznicesc
  • obrăzniceam
  • obrăznicii
  • obrăznicisem
a II-a (tu)
  • obrăznicești
(să)
  • obrăznicești
  • obrăzniceai
  • obrăzniciși
  • obrăzniciseși
a III-a (el, ea)
  • obrăznicește
(să)
  • obrăznicească
  • obrăznicea
  • obrăznici
  • obrăznicise
plural I (noi)
  • obrăznicim
(să)
  • obrăznicim
  • obrăzniceam
  • obrăznicirăm
  • obrăzniciserăm
  • obrăznicisem
a II-a (voi)
  • obrăzniciți
(să)
  • obrăzniciți
  • obrăzniceați
  • obrăznicirăți
  • obrăzniciserăți
  • obrăzniciseți
a III-a (ei, ele)
  • obrăznicesc
(să)
  • obrăznicească
  • obrăzniceau
  • obrăznici
  • obrăzniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obrăznici

  • 1. reflexiv A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • M-am lămurit! Și-a îngăduit să se obrăznicească adineauri cu mine. C. PETRESCU, A. R. 22.
      surse: DLRLC
    • De l-oi vedea obrăznicindu-se cumva, acolo pe loc îi și tai capul. CREANGĂ, P. 231.
      surse: DLRLC
    • Mămuca-i da peste mînă, cînd se mai obrăznicea. NEGRUZZI, S. III 25.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv familiar A certa cu vorbe aspre, a ocărî pentru o obrăznicie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • obraznic
    surse: DEX '09 DEX '98