OBRĂZNICI (-icesc) I. vb. tr. 1 A face să devie obraznic, să-și ia nasul la purtare ¶ 2 A numi obraznic, a trata de obraznic: nu numai pe vagmistrul... l-a obrăznicit cum se cade, dar chiar pe locotenentul (BR.-VN.). II. vb. refl. A deveni obraznic; a-și lua prea mult nas, prea multă îndrăzneală: nu te ~ mai mult, căci te voiu cîrpi (GN.); ține-ți vorbele în gură și nu te ~ mai mult (ALECS.).