OBOSI vb. IV. Intranz. A-i slăbi cuiva puterile (fizice sau intelectuale) în urma unei activități îndelungate și susținute, a simți oboseală; a osteni. El o goni tocma 4 mile pînă osteni, și scroafa obosi de căzu. moxa, ap. gcr i, 58/27, cf. anon. car. De multă osteneală cu toții obosîsă de ispravă. drăghici, r. 11/10, cf. 40/9, polizu. Cucoană Marghiolită, Duducă Zamfiriță, Am obosit de tot Și zău! că nu mai pot. alecsandri, t. i, 50. Probabil că tatăl și băiatul au răcit și au obosit prea mult. caraGIALE, O. VII, 22, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Mihai înțelege că Simion a obosit. sahia, n. 46. Cînd îi obosesc ochii, s-apucă de altceva. stancu, d. 90. ◊ tranz. fact. I-ai obosîtu-i cu goana cea lungă. dosoftei, ps. 29/10, cf. lb. UIițile orașelor europenești trase cu sfoara... obosesc vederea. negruzzi, s. i, 70. Amice! Scrisoarea precedentă fiind cam lungă, cred că te-a obosit citind-o. bolintineanu, o. 355. M-au obosit Căile-alergate. coșbuc, p. i, 260. Îți mărturisesc că începuse să mă obosească viața. c. petrescu, c. v. 360. Dar toți caii-și obosea Și potrivă nu-și găsea. alecsandri, p. p. 27. Ție-ți e urît, Ori calea te-a obosit. reteganul, tr. 21. Drumul v-o fi obosit, Soarele v-o fi pripit. balade, ii, 289. (Fig.) Sărăcia obosește sufletul. marcovici, d. 140/14. ◊ refl. (Regional) cf. lb, ddrf, barcianu, alexi, w. Și se luară de se luptară pînă ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s-au putut învinge. reteganul, p. i, 73. – prez. ind.: obosesc. – Și: (regional) abosi vb. IV. alr i 1 111/273, alr ii/i h 96/362. – Din. bg. обосея, scr. obositi „a rămînea desculț, a-și pierde potcoavele”.