18 definiții pentru obleț oblete


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obleț [At: DAMÉ, T. 127 / V: (pop) ~ete, (reg) bo~, boblete sm / Pl: (1-2, 4-8[1]) ~i și (1-3) ~e / E: oblu + -eț] 1 smn (Reg) Fiecare dintre bârnele care formează pereții caselor de lemn. 2 smn Bucată de lemn pentru foc. 3 sn Obadă la roată. 4-5 sm Două specii de pești mici de culoare albă-argintie, care trăiesc în apele dulci Si: albișor, albișoară, sorean, (reg) uclei (Alburnus alburnus și Alburnus lucidus). 6-7 sm (Îc) ~-de-mare sau ~-de-Dunăre Două specii de pești cu corpul alungit, mai mari decât obletul obișnuit, de culoare verzuie sau albăstruie, cu abdomenul alb-argintiu, care trăiesc mai ales în ape marine (Alburnus chalcoides și Chalcalburnus chalcoides danubicus). 8 sm (Iht; îc) ~-de-râu Beldiță (Alburnus bipunctatus). corectată

  1. În original, probabil incorect: 4-6. — cata

OBLÉȚ, obleți, s. m. Pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăți, care trăiește în apele dulci; albișoară, albiță, sorean (Alburnus alburnus).Obleț mare = pește migrator asemănător cu oblețul, lung, cu carnea grasă și gustoasă (Chalcalburnus chalcoides); țușcov. [Var.: obléte s. m.] – Oblu + suf. -eț.

OBLÉȚ, obleți, s. m. Pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăți, care trăiește în apele dulci; albișoară, albiță, sorean (Alburnus alburnus)Obleț mare = pește migrator, asemănător cu oblețul, lung, cu carnea grasă și gustoasă; țușcov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.: obléte s. m.] – Oblu + suf. -eț.

OBLÉȚ, obleți, s. m. Pește mic de culoare albă-argintie, turtit lateral, care trăiește în apele dulci (Alburnus lucidus); albișor1. Văz jucînd obleți. SADOVEANU, A. L. 145. Nu cer un rechin. Prinde colo un obleț, ca să fie. SEBASTIAN, T. 19. «Oblețul, de Dunărea oblețui!» și glasul lui domol se pierde în liniștea cucernică a înserărei. DUNĂREANU, CH. 85. – Variantă: obléte s. m.

OBLÉȚ ~i m. Pește dulcicol de talie mică, cu solzi mărunți argintii, având gura oblică; sorean, albișoară. [Sil. -o-bleț] /oblu + suf. ~eț

obleț m. pește de formă și de colori diferite (Alburnus lucidus). [Și bobleț: origină necunoscută].

obléț m. (d. oblu 2). Dun. de jos. Un peștișor lung de 10-12 c.m. numit și ocleĭ, pitic și porcaș (alburnus lúcidus). V. guvid. S. n., pl. e. Est. Lemn mereŭ, bucată de lemn rătund (nedespicat) pentru foc. V. lodbă.

OBLÉTE s. m. v. obleț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obléț (o-bleț) s. m., pl. obléți

obléț s. m. (sil. -bleț), pl. obléți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBLÉȚ s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albișoară, sorean, (reg.) arvat, sabiță, săbioară, soreancă, soreață, sureatcă, uclei, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceț. 2. obleț-mare (Chalcaburnus chalcoides) = (pop.) țușcov.

OBLÉȚ s. v. caracudă, caras.

OBLEȚ s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albișoară, sorean, (reg.) arvat, sabiță, săbioară, soreancă, soreață, sureatcă, uclei, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceț. 2. obleț-mare (Chalcaburnus chalcoides) = (reg.) țușcov.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OBLEȚ (OBLÉTE) (< oblu, pop., „neted, drept”) s. m. Pește ciprinid, dulcicol, cu corpul zvelt și solzi mici, argintii, lung de 10-20 cm, cu gura oblică, fără mustăți (Arburnus alburnus). Trăiește în apele dulci din nordul și centrul Europei și ale Asiei. În România este abundent în Dunăre și în afluenții ei, în Deltă și în bălți. Din solzii lui se prepară „esența de Orient”, folosită la fabricarea perlelor artificiale. Sin. sorean.O. mare = pește migrator asemănător cu oblețul, lung de 10-25 cm, cu carnea grasă și gustoasă (Chalcalburnus chalcoides); țușcov.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

oblete, obleți s. m. (intl.) hoț prost, lipsit de experiență și de îndemânare.

Intrare: obleț
  • silabație: o-bleț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obleț
  • oblețul
  • oblețu‑
plural
  • obleți
  • obleții
genitiv-dativ singular
  • obleț
  • oblețului
plural
  • obleți
  • obleților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblete
  • obletele
plural
  • obleți
  • obleții
genitiv-dativ singular
  • oblete
  • obletelui
plural
  • obleți
  • obleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obleț oblete

  • 1. Pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăți, care trăiește în apele dulci; albișor (Alburnus alburnus).
    exemple
    • Văz jucînd obleți. SADOVEANU, A. L. 145.
      surse: DLRLC
    • Nu cer un rechin. Prinde colo un obleț, ca să fie. SEBASTIAN, T. 19.
      surse: DLRLC
    • «Oblețul, de Dunărea oblețui!» și glasul lui domol se pierde în liniștea cucernică a înserărei. DUNĂREANU, CH. 85.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Obleț mare = pește migrator asemănător cu oblețul, lung, cu carnea grasă și gustoasă (Chalcalburnus chalcoides).
      surse: DEX '09 sinonime: țușcov

etimologie:

  • Oblu + sufix -eț.
    surse: DEX '98 DEX '09