OBLEȚ, obleți, s. m. Pește mic de culoare albă-argintie, turtit lateral, care trăiește în apele dulci (Alburnus lucidus); albișor¹. Văz jucînd obleți. SADOVEANU, A. L. 145. Nu cer un rechin. Prinde colo un obleț, ca să fie. SEBASTIAN, T. 19. «Oblețul, de Dunărea oblețui!» și glasul lui domol se pierde în liniștea cucernică a înserărei. DUNĂREANU, CH. 85. – Variantă: oblete s. m.