opțiuni
  • info
10 definiții pentru obijduire

Explicative DEX

OBIJDUIRE, obijduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. ♦ Ofensă, jignire. – V. obijdui,

obijduire sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 71 / Pl: ~ri / E: obijdui] (Înv) 1 Asuprire. 2 Nedreptățire. 3 Ofensă.

OBIJDUIRE, obijduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. Ofensă, jignire. – V. obijdui.

OBIJDUIRE s. f. Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. În loc de dreptate, obijduirea săracilor și celor mici. GHEREA, ST. CR. I 71.

Ortografice DOOM

obijduire (înv.) s. f., g.-d. art. obijduirii; pl. obijduiri

obijduire (înv.) s. f., g.-d. art. obijduirii; pl. obijduiri

obijduire s. f., g.-d. art. obijduirii; pl. obijduiri

Sinonime

OBIJDUIRE s. v. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire.

obijduire s. v. ASUPRIRE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. URGISIRE.

Tezaur

OBIJDUIRE s. f. (Învechit) Faptul de a obijdui. 1. Asuprire, împilare. În loc de dreptate, obijduirea săracilor și celor mici. GHEREA, ST. CR. I, 71. 2. Ofensă, jignire. Curtenii au a suferi de multe ori... obijduiri. SADOVEANU, O. XIII, 390. – pl.: obijduiri. – v. obijdui.

Intrare: obijduire
obijduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obijduire
  • obijduirea
plural
  • obijduiri
  • obijduirile
genitiv-dativ singular
  • obijduiri
  • obijduirii
plural
  • obijduiri
  • obijduirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obijduire, obijduirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi obijdui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.