21 de definiții pentru obadă obeadă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBÁDĂ, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, îmbinate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina). ♦ Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortură în Evul Mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților ori ale robilor; p. ext. cătușe, fiare. ◊ Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [Var.: (Înv. și reg.) obeádă s. f.] – Din sl. obedŭ.

OBÁDĂ, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina). ♦ Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortură în evul mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților sau ale robilor; p. ext. cătușe, fiare. ◊ Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [Var.: (înv. și reg.) obeádă s. f.] – Din sl. obedŭ.

OBÁDĂ, obezi, s. f. 1. Partea periferică a unei roți de vehicul, peste care se montează șina (la roțile de lemn) sau cauciucul (la roțile autovehiculelor); jantă, coroană; fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc această parte a unei roți de lemn. Se așezase pe scăunelul lui de sub șopron, la cuțitoaie, să cioplească niște obezi de roată. VORNIC, O. 162. Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile și-l făcea obadă de roată. NEGRUZZI, S. I 245. Obezile de lemn nu pot să mai serve mult timp pe șoselele ce se fac pretutindene. I. IONESCU, D. 497. 2. (Învechit, numai la pl.) Instrument alcătuit din două bucăți de lemn alăturate, prevăzute cu găuri, în care se prindeau picioarele sau, mai rar, mîinile osîndiților, pentru a-i imobiliza; p. ext. cătușe. Fiindcă se împotrivi pe dreptul său, l-au mai băgat și la bască, l-au mai ferecat și la obezi. C. PETRESCU, A. R. 51. Obezi și lanț cînd ne mișcăm, Și plumb cînd istoviți strigăm Că vrem pămînt! COȘBUC, P. I 209. Și vin’ soro, să mă vezi Cum îmi frîng trupu-n obezi. ALECSANDRI, P. P. 239. 2Ș Fig. în inimă obezile se sfarmă, Se dezrobesc aducerile-aminte. GOGA, C. P. 70. – Variantă: obeádă (RETEGANUL, P. I 33) s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obádă (pop.) s. f., g.-d. art. obézii; pl. obézi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBÁDĂ s. 1. (reg.) năplat, (Mold.) ciolan. (~ a roții.) 2. v. butuc.

OBA s. v. bor, margine.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obádă (obézi), s. f.1. Bandaj de jantă. – 2. Pl. Fiare, cătușe; piedică la cal. – Var. obeadă, (pl.) obede. Pare să rezulte din confuzia sl. obedu, obodu „cerc” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 218; Graur, BL, III, 38) cu sl. obęzu „legătură”, din obęzati „a lega” (după Byhan 322, din sb. obvez „legătură”); pentru primul sens, cf. pol., rus. obod „obadă”. Este dubletul lui obod, s. n. (Olt., lanț, cătușă; cerc de sită; cerc care mărginește piatra morii; Banat, copaie săpată într-un singur trunchi de arbore), din sb. obod.Der. obăda (var. obeda), vb. (a pune obadă); obădat, adj. (reniform); obezi, vb. (înv., a încătușa, a fereca).

OBÁDĂ obézi f. 1) Fiecare dintre bucățile care alcătuiesc partea periferică circulară a unei roți de lemn. 2) Parte a unei roți de automobil pe care se montează cauciucul. 3) la pl. înv. Instrument de tortură format din două bucăți de lemn, fiecare fiind prevăzută cu câte o scobitură în formă de semicerc, care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile condamnaților /<sl. obedu

obadă f. 1. bucată recurbată dela colacul roatei (obișnuit din lemn de fag); 2. pl. obezi, fiare, lanțuri. [Slav. OBEDŬ, verigă].

obádă (Mold. Olt. Dîmb.) și obeádă (Munt.) f., pl. obezĭ și (vechĭ) obede, (vsl. obedŭ, obedĭ, oboda, obodŭ, verigă, obod, din obvodŭ, d. ob-voditi, a pune în prejur, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. obód, obadă, obódĭĭa, verigă, pol. obod, obadă, obwod, obwód, verigă. V. obod, iz-vodesc, do- și ne-vedesc, pod-voadă). Bucățile de lemn (numite și cĭolane) din care se compune cercu roateĭ și care e înconjurat de șină. (Poate fi și dintr’o singură bucată). În Ban. și Olt. năplaț. Pl. Vechĭ. Dibă, butuc, tumurug (de prins picĭoarele deținuților): l-a pus în obezĭ.

OBEÁDĂ s. f. v. obadă.

obádă s. f., g.-d. art. obézii; pl. obézi

OBA s. 1. (reg.) năplat, (Mold.) ciolan. (~ a roții.) 2. butuc, (reg.) tumurug, (înv.) dibă, gros. (~ de tortură.)

obádă, obede, obezi, s.f. – 1. Bucată de lemn arcuită de la cercul roții: „Cu obede din lemn verde” (Brediceanu, 1957: 93). 2. (la morile de apă) Scândurile în formă de cerc care se pun în părțile din afară ale roții, ca să se adune apa în cupe (Felecan, 1983). ♦ (top.) Obada, fânațe în Dragomirești, Săcel, Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). – Din sl. obedǔ „cerc, verigă” (Scriban; Miklosich, Cihac, Graur, cf. DER; DEX, MDA).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

obádă, obede, obezi, s.f. – 1. Bucată de lemn arcuită de la cercul roții: „Cu obede din lemn verde” (Brediceanu 1957: 93). 2. (La morile de apă) Scândurile în formă de cerc care se pun în părțile din afară ale roții, ca să se adune apa în cupe (Felecan 1983). – Din sl. obedǔ „cerc”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OBADĂ subst. 1. – act. 2. Obede (AO VIII 218); Obedea, Stan, munt. 1737 (RI VIII 34, XII 108); Obedeni fam. (AO VIII 218). 3. Obedin s. (ib). 4. Obedenaru fam., n. de apartenență locală „din Obedeni”.

obezi s. pl. v. CĂTUȘE. FIARE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cere obezi expr. (prst.d. clienți) a solicita legarea mâinilor și picioarelor înainte de începerea actului sexual.

a face obezi expr. (prst.) a participa la actul sexual cu mâinile și picioarele legate.

Intrare: obadă
substantiv feminin (F67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oba
  • obada
plural
  • obezi
  • obezile
genitiv-dativ singular
  • obezi
  • obezii
plural
  • obezi
  • obezilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F64)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obea
  • obeada
plural
  • obezi
  • obezile
genitiv-dativ singular
  • obezi
  • obezii
plural
  • obezi
  • obezilor
vocativ singular
plural

obadă obeadă

  • 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, îmbinate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Se așezase pe scăunelul lui de sub șopron, la cuțitoaie, să cioplească niște obezi de roată. VORNIC, O. 162.
      surse: DLRLC
    • Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile și-l făcea obadă de roată. NEGRUZZI, S. I 245.
      surse: DLRLC
    • Obezile de lemn nu pot să mai serve mult timp pe șoselele ce se fac pretutindene. I. IONESCU, D. 497.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: coroană
    • 1.2. Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jantă
  • 2. (la) plural Instrument de tortură în Evul Mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților ori ale robilor.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Fiindcă se împotrivi pe dreptul său, l-au mai băgat și la bască, l-au mai ferecat și la obezi. C. PETRESCU, A. R. 51.
      surse: DLRLC
    • Obezi și lanț cînd ne mișcăm, Și plumb cînd istoviți strigăm Că vrem pămînt! COȘBUC, P. I 209.
      surse: DLRLC
    • Și vin' soro, să mă vezi Cum îmi frîng trupu-n obezi. ALECSANDRI, P. P. 239.
      surse: DLRLC
    • figurat În inimă obezile se sfarmă, Se dezrobesc aducerile-aminte. GOGA, C. P. 70.
      surse: DLRLC

etimologie: