25 de definiții pentru obadă obeadă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oba sf [At: (cca 1620) IORGA, D. B. I, 37 / V: (îrg) obea~[1], (reg) obe / Pl: rar, obede / E: vsl обєдъ] 1 Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, unite, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn. Si: (reg) ciolan, năplăț. 2 (Pgn) Parte circulară a roții de lemn, peste care se montează șina. 3 (Reg; d. caii de tracțiune; îe) A se face ~ A-și îndoi spinarea, opintindu-se. 4 (Reg; îe) A-i sări ~da A se înfuria. 5 Parte periferică, circulară a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 6 (Reg) Cui de lemn cu care se împreună obezile unei roți Si: cep. 7 (Reg) Cui care fixează lațurile de căpriori la casele acoperite cu stuf. 8 (Mpl) Instrument alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, prindeau membrele condamnaților Si: butuc, (înv) dibă, gros, (reg) tumurug. 9 (Pex; lpl) Cătușe. 10 (Îvp; îe) A pune (în) obezi A subjuga. 11 (Ban) Veșcă de la sita sau de la pietrele morii. 12 (Reg) Cadru de lemn folosit ca gherghef. 13 (Îvp) Vas din scoarță de copac, de obicei de tei folosit la spălat sau la pescuit. 14 (Ban; Trs) Bor al pălăriei. 15 (Reg) Cozoroc. 16 (Trs) Tiv în partea de sus a izmenelor sau a șorțului, prin care trece șnurul cu care acestea se leagă. 17 (Trs; Mol) Semn distinctiv, în formă de semicerc, făcut în urechea oilor. 18 (Reg) Fiecare dintre bârnele care leagă partea de deasupra a stâlpilor casei Si: (reg) cosoroabă. corectată

  1. Variantă tipărită incomplet în original: obea; o confirmă și referința încrucișată a acestei var., dar și forma acesteia în celelalte surse — LauraGellner

OBÁDĂ, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, îmbinate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina). ♦ Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortură în Evul Mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților ori ale robilor; p. ext. cătușe, fiare. ◊ Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [Var.: (Înv. și reg.) obeádă s. f.] – Din sl. obedŭ.

OBÁDĂ, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina). ♦ Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortură în evul mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților sau ale robilor; p. ext. cătușe, fiare. ◊ Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [Var.: (înv. și reg.) obeádă s. f.] – Din sl. obedŭ.

OBÁDĂ, obezi, s. f. 1. Partea periferică a unei roți de vehicul, peste care se montează șina (la roțile de lemn) sau cauciucul (la roțile autovehiculelor); jantă, coroană; fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc această parte a unei roți de lemn. Se așezase pe scăunelul lui de sub șopron, la cuțitoaie, să cioplească niște obezi de roată. VORNIC, O. 162. Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile și-l făcea obadă de roată. NEGRUZZI, S. I 245. Obezile de lemn nu pot să mai serve mult timp pe șoselele ce se fac pretutindene. I. IONESCU, D. 497. 2. (Învechit, numai la pl.) Instrument alcătuit din două bucăți de lemn alăturate, prevăzute cu găuri, în care se prindeau picioarele sau, mai rar, mîinile osîndiților, pentru a-i imobiliza; p. ext. cătușe. Fiindcă se împotrivi pe dreptul său, l-au mai băgat și la bască, l-au mai ferecat și la obezi. C. PETRESCU, A. R. 51. Obezi și lanț cînd ne mișcăm, Și plumb cînd istoviți strigăm Că vrem pămînt! COȘBUC, P. I 209. Și vin’ soro, să mă vezi Cum îmi frîng trupu-n obezi. ALECSANDRI, P. P. 239. 2Ș Fig. în inimă obezile se sfarmă, Se dezrobesc aducerile-aminte. GOGA, C. P. 70. – Variantă: obeádă (RETEGANUL, P. I 33) s. f.

OBÁDĂ obézi f. 1) Fiecare dintre bucățile care alcătuiesc partea periferică circulară a unei roți de lemn. 2) Parte a unei roți de automobil pe care se montează cauciucul. 3) la pl. înv. Instrument de tortură format din două bucăți de lemn, fiecare fiind prevăzută cu câte o scobitură în formă de semicerc, care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile condamnaților /<sl. obedu

obadă f. 1. bucată recurbată dela colacul roatei (obișnuit din lemn de fag); 2. pl. obezi, fiare, lanțuri. [Slav. OBEDŬ, verigă].

obádă (Mold. Olt. Dîmb.) și obeádă (Munt.) f., pl. obezĭ și (vechĭ) obede, (vsl. obedŭ, obedĭ, oboda, obodŭ, verigă, obod, din obvodŭ, d. ob-voditi, a pune în prejur, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. obód, obadă, obódĭĭa, verigă, pol. obod, obadă, obwod, obwód, verigă. V. obod, iz-vodesc, do- și ne-vedesc, pod-voadă). Bucățile de lemn (numite și cĭolane) din care se compune cercu roateĭ și care e înconjurat de șină. (Poate fi și dintr’o singură bucată). În Ban. și Olt. năplaț. Pl. Vechĭ. Dibă, butuc, tumurug (de prins picĭoarele deținuților): l-a pus în obezĭ.

OBEÁDĂ s. f. v. obadă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obádă (pop.) s. f., g.-d. art. obézii; pl. obézi

obádă s. f., g.-d. art. obézii; pl. obézi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBÁDĂ s. 1. (reg.) năplat, (Mold.) ciolan. (~ a roții.) 2. v. butuc.

OBA s. v. bor, margine.

OBA s. 1. (reg.) năplat, (Mold.) ciolan. (~ a roții.) 2. butuc, (reg.) tumurug, (înv.) dibă, gros. (~ de tortură.)

obezi s. pl. v. CĂTUȘE. FIARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obádă (obézi), s. f.1. Bandaj de jantă. – 2. Pl. Fiare, cătușe; piedică la cal. – Var. obeadă, (pl.) obede. Pare să rezulte din confuzia sl. obedu, obodu „cerc” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 218; Graur, BL, III, 38) cu sl. obęzu „legătură”, din obęzati „a lega” (după Byhan 322, din sb. obvez „legătură”); pentru primul sens, cf. pol., rus. obod „obadă”. Este dubletul lui obod, s. n. (Olt., lanț, cătușă; cerc de sită; cerc care mărginește piatra morii; Banat, copaie săpată într-un singur trunchi de arbore), din sb. obod.Der. obăda (var. obeda), vb. (a pune obadă); obădat, adj. (reniform); obezi, vb. (înv., a încătușa, a fereca).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

obádă, obede, obezi, s.f. – 1. Bucată de lemn arcuită de la cercul roții: „Cu obede din lemn verde” (Brediceanu, 1957: 93). 2. (la morile de apă) Scândurile în formă de cerc care se pun în părțile din afară ale roții, ca să se adune apa în cupe (Felecan, 1983). ♦ (top.) Obada, fânațe în Dragomirești, Săcel, Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). – Din sl. obedǔ „cerc, verigă” (Scriban; Miklosich, Cihac, Graur, cf. DER; DEX, MDA).

obádă, obede, obezi, s.f. – 1. Bucată de lemn arcuită de la cercul roții: „Cu obede din lemn verde” (Brediceanu 1957: 93). 2. (La morile de apă) Scândurile în formă de cerc care se pun în părțile din afară ale roții, ca să se adune apa în cupe (Felecan 1983). – Din sl. obedǔ „cerc”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OBADĂ subst. 1. – act. 2. Obede (AO VIII 218); Obedea, Stan, munt. 1737 (RI VIII 34, XII 108); Obedeni fam. (AO VIII 218). 3. Obedin s. (ib). 4. Obedenaru fam., n. de apartenență locală „din Obedeni”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cere obezi expr. (prst.d. clienți) a solicita legarea mâinilor și picioarelor înainte de începerea actului sexual.

a face obezi expr. (prst.) a participa la actul sexual cu mâinile și picioarele legate.

Intrare: obadă
substantiv feminin (F67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oba
  • obada
plural
  • obezi
  • obezile
genitiv-dativ singular
  • obezi
  • obezii
plural
  • obezi
  • obezilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F64)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obea
  • obeada
plural
  • obezi
  • obezile
genitiv-dativ singular
  • obezi
  • obezii
plural
  • obezi
  • obezilor
vocativ singular
plural

obadă obeadă

  • 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, îmbinate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Se așezase pe scăunelul lui de sub șopron, la cuțitoaie, să cioplească niște obezi de roată. VORNIC, O. 162.
      surse: DLRLC
    • Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile și-l făcea obadă de roată. NEGRUZZI, S. I 245.
      surse: DLRLC
    • Obezile de lemn nu pot să mai serve mult timp pe șoselele ce se fac pretutindene. I. IONESCU, D. 497.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: coroană
    • 1.2. Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jantă
  • 2. (la) plural Instrument de tortură în Evul Mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților ori ale robilor.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Fiindcă se împotrivi pe dreptul său, l-au mai băgat și la bască, l-au mai ferecat și la obezi. C. PETRESCU, A. R. 51.
      surse: DLRLC
    • Obezi și lanț cînd ne mișcăm, Și plumb cînd istoviți strigăm Că vrem pămînt! COȘBUC, P. I 209.
      surse: DLRLC
    • Și vin' soro, să mă vezi Cum îmi frîng trupu-n obezi. ALECSANDRI, P. P. 239.
      surse: DLRLC
    • figurat În inimă obezile se sfarmă, Se dezrobesc aducerile-aminte. GOGA, C. P. 70.
      surse: DLRLC

etimologie: