16 definiții pentru obține

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBȚÍNE, obțín, vb. III. Tranz. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva. – Din fr. obtenir, lat. obtinere (după ține).

OBȚÍNE, obțín, vb. III. Tranz. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva. – Din fr. obtenir, lat. obtinere (după ține).

obține vt [At: CALENDARIU (1794), 30/31 / V: (cscj) ~ea / Pzi: obțin / E: fr obtenir, lat obtinere] 1 A dobândi. 2 A realiza.

OBȚÍNE, obțín, vb. III. Tranz. A dobîndi, a primi, a căpăta; a realiza ceva. Își făcuse planul să obțină un pașaport pe numele lui Badea și al Frusinei. GALACTION, O. I 143. Aș fi foarte mulțămită dac-aș obține și pe aiurea un rezultat atît de bun. ALECSANDRI, T. 1318.

OBȚÍNE vb. III. tr. A dobândi, a primi; a realiza ceva. [P.i. obțín, conj. -nă. / cf. lat. obtinere, fr. obtenir, după ține].

OBȚÍNE vb. tr. a dobândi, a primi. ◊ a realiza ceva. (după fr. obtenir, lat. obtinere)

A OBȚÍNE obțín tranz. A căpăta prin anumite eforturi; a dobândi; a contracta. /<fr. obtenir, lat. obtinere

obține v. 1. a căpăta ceeace dorește; 2. a ajunge la un rezultat: această specie de roză se obține prin cultură.

*obțín și -țíŭ, -út, a -eá și -e v. tr. (lat. ob-tinére, d. tenére, a ținea. – Se conj. ca țin). Capăt, primesc, dobîndesc pin merit orĭ favoare: obțin un premiŭ, obțin ĭertare, pin altoire obținem fructe maĭ bune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțin, 2 sg. obții, 3 sg. obține; conj. prez. 1 sg. să obțin, 3 să obți; ger. obținând; part. obținut

obține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțin, 2 sg. obții, 1 pl. obținem, 2 pl. obțineți; conj. prez. 3 să obțină; ger. obținând; part. obținut

obține (ind. prez. 1 sg. obțin, conj. obțină)

obțin, -ții 2, -țină 3 conj., -ține inf.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBȚÍNE vb. 1. v. primi. 2. v. căpăta. 3. a căpăta, a primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (Au ~ o recoltă bogată.) 5. v. procura. 6. v. repurta. 7. v. dobândi. 8. a căpăta, a câștiga, a dobândi. (A ~ o mare faimă, o mare experiență.) 9. v. realiza. 10. a realiza, (pop.) a cunoaște, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 11. v. întruni. 12. v. lua.

OBȚINE vb. 1. a căpăta, a dobîndi, a primi, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ ajutorul solicitat.) 2. a avea, a căpăta, a cîștiga, a dobîndi, a încasa, a primi. (~ de la mine 10 lei dacă...) 3. a căpăta, a primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (Au ~ o recoltă bogată.) 5. a procura. (Am ~ cu greu biletele.) 6. a înregistra, a repurta. (A ~ un răsunător succes.) 7. a cîștiga, a cuceri, a dobîndi, a realiza, a repurta, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 8. a căpăta, a cîștiga, a dobîndi. (A ~ o mare faimă, o mare experiență.) 9. a realiza, a stabili. (A ~ un nou record atletic.) 10. a realiza, (pop.) a cunoaște, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 11. (livr.) a întruni. (A ~ adeziunea maselor.) 12. a lua. (Și-a ~ licența în drept.)

Intrare: obține
verb (VT612)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obține
  • obținere
  • obținut
  • obținutu‑
  • obținând
  • obțiind
  • obținându‑
  • obțiindu‑
singular plural
  • obține
  • obțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obțin
  • obțiu
(să)
  • obțin
  • obțiu
  • obțineam
  • obținui
  • obținusem
a II-a (tu)
  • obții
(să)
  • obții
  • obțineai
  • obținuși
  • obținuseși
a III-a (el, ea)
  • obține
(să)
  • obți
  • obție
  • obținea
  • obținu
  • obținuse
plural I (noi)
  • obținem
(să)
  • obținem
  • obțineam
  • obținurăm
  • obținuserăm
  • obținusem
a II-a (voi)
  • obțineți
(să)
  • obțineți
  • obțineați
  • obținurăți
  • obținuserăți
  • obținuseți
a III-a (ei, ele)
  • obțin
(să)
  • obți
  • obție
  • obțineau
  • obținu
  • obținuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obține, obținverb

  • 1. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Își făcuse planul să obțină un pașaport pe numele lui Badea și al Frusinei. GALACTION, O. I 143. DLRLC
    • format_quote Aș fi foarte mulțămită dac-aș obține și pe aiurea un rezultat atît de bun. ALECSANDRI, T. 1318. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.