OBȚINE vb. III. tranz. A dobîndi, a primi, a căpăta; a realiza ceva. Veți obținea consentimentul părințiilor voștri pentru a țelebra... nunta voastră. calendari (1794), 30/31, cf. 32/19. Aș fi foarte mulțămită dac-aș obține și pe aiurea un rezultat atît de bun. alecsandri, t. 1318. Aștept o mulțumire pentru rezultatele binefăcătoare ce sînt sigur le veți obținea. caragiale, o. vii, 63. La domnia lui Antioh Cantemir... se vorbește... de intrigile prin cari Brîncoveanu a obținut mazilirea lui Antioh Vodă. bul. com. ist. ii, 23. I-au spus că nu poate să-și reclame și să-și obție partea cuvenită decît printr-un proces. galaction, o. 113. Făcuse un drum la București, numai să obțină de la corp mutarea unui bucătar special. c. petrescu, Î. i, 8, cf. id. c. v. 207. Feciorul Glanetașului obține pămînturile lui Vasile Baciu. v. rom. noiembrie 1953, 287. ◊ refl. pas. Dacă s-ar aduna... observațiile de detaliu, vii, pline de frescheță, umede de viață..., s-ar obține un material proaspăt literar. ibrăileanu, s. 227. – prez. ind.: obțin, conj. pers. 3 și: să obție. – Și: obținea vb. II. – După fr. obtenir, lat. obtinere.