oarecum av [At: PRAV. 65 / V: (înv) va~ / E: oare¹ + cum] 1 Într-o măsură oarecare Si: întrucâtva, oarecumva (1). 2 Cumva. 3 (Înv; îe) Nu ~ să... În nici un caz... 4 (Înv) După cum Si: oarecumva (3). 5 (Asr) A-i fi ~ A-i fi greu, neplăcut. 6 (Îae) A se jena.

OARECUM adv. Întrucîtva, într-o măsură oarecare. V. cumva. Clipi din ochi, silindu-se oarecum să se trezească deplin. SADOVEANU, B. 24. La început, eram oarecum, într-un anumit sens, liniștit. CAMIL PETRESCU, U. N. 192. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) oarecum = a-i fi greu, neplăcut, a-i fi rușine, a se jena. Mă mier că nu ți-i oarecum să-ți fie. CREANGĂ, P. 127. – Variantă: oareșicum (pronunțat oa-reși-) (VLAHUȚĂ, O. A. 138) adv.

OARECUM adv. Într-o anumită măsură; întrucâtva; cam. ◊ A-i fi cuiva ~ a-i fi (cuiva) neplăcut; a-i fi rușine. /oare + cum

varecum av vz oarecum

OARE-CUM, OAREȘI-CUM adv. Întru cîtva: se sperie oare-cum fiul de împărat, cînd auzi pe broască vorbind (ISP.) [oare² + (și+) cum].

OAREȘICUM adv. v. oarecum.

oare-cúm adv. indefinit. Întru cît-va, într’un mod oare-care: el se temea oare-cum să nu cadă.

oarecum adv.

oarecum

oarecum.

*oare cum adv. + adv. ( ~ îl cheamă?)

OARECUM adv. 1. cam, întrucâtva, (înv.) oarece, oareșice. (Îi era ~ teamă de...) 2. ceva, întrucâtva, oareșicum, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, (înv.) oarece. (Cunoștea ~ regulamentul.) 3. întrucâtva, nițel, puțin. (Se simte ~ obosit.) 4. cumva, (înv.) doar. (O apreciere ~ exactă.)

OARECUM adv. 1. cam, întrucîtva, (înv.) oarece, oareșice. (Îi era ~ teamă de...) 2. ceva, întrucîtva, oareșicum, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, (înv.) oarece. (Cunoștea ~ regulamentul.) 3. întrucîtva, nițel, puțin. (Se simte ~ obosit.) 4. cumva, (înv.) doar. (O apreciere ~ exactă.)

oarecúm, adv. Cumva, într-un fel. – Din oare + cum (MDA).

oarecum, adv. – Cumva, într-un fel. – Din oare + cum (DEX, MDA).

OARECUM adv. 1. Într-o măsură oarecare; întrucîtva, cumva. Care slugă sau nămit va fugi den casă într-acea dzi cîndu s-au făcut furtușagul, dă prepus oarecum, cum să fie făcut el acel furtișag. prav. 65. Șerpii... oarecum îmblînziți prin dulce adormire (a. 1773). gcr ii, 91/28. Din obiceiuri, am ales ceale mai adesea urmate în țară, asemănîndu-se oarecum și cu pravilile (a. 1780). id. ib. 124/31. Feciorul lui Filip oarecum să lepădă de noi. alexandria, 78/1. [Fluierau] într-un chip necunoscut în țările noastre, imitînd oarecum fluierul greierilor de cîmp. bolintineanu, o. 298. Smotocea și Cotocea sînt oarecum băieți cu carte. caragiale, o. i, 304. Învățase mai mult în viața lui și era oarecum mai cu minte. slavici, o. i, 211. Clipi din ochi silindu-se oarecum să se trezească deplin. sadoveanu, b. 24. Îi ieși înainte... fostul colonel, cu fața uscată și cu un surîs nedefinit, oarecum amical. camil petrescu, o. iii, 192. Se stinse... cu satisfacția că copilul e mare și cu viitorul oarecum asigurat. călinescu, e. o. i, 13. Privi oarecum mirat blidele înflorate, de lut. v. rom. septembrie 1960, 26. Bătrȋnii se bucurară oarecum dacă văzu că a să aibă cu ce să se mȋngîie. pop., ap. gcr ii, 354. ◊ expr. (Învechit) Nu oarecum să... = în nici un caz..., nu (care) cumva să... Pentru aceasta mai mult să cade noao, a asculta celor ce să aud, ca nu oarecum să cădem (a. 1683). gcr i, 263/14. ♦ (Învechit) După cum, precum. Oarecum jeluiaște cine e pre mare să vază pristaniște, așa și scriitorul păzește să vază svîrșitul. moxa, 399/35. Varecum iaste păcatul la gustare dulce, iară apoi amar și cu strepezală, așea și pocaianiia, închinăcionile... să arată cu scîrbă, iară apoi aduc rodul bucuriei (a. 1689). gcr i, 285/8. 2. (În expr.) A-i fi oarecum = a-i fi greu, neplăcut, a-i fi rușine; a se jena. Mă mier că nu ți-i oarecum să-ți fie. creangă, p. 127. Mi-i oarecum să-l ocărăsc. pamfile, j. iii, 91. Nu ți-a fost ție oarecum să te lași înjosit de dînsul? marian, t. 149, cf. com. furtună, com. din FRATA – TURDA. – Și: (învechit) varecum adv. – Oare¹ + cum.