oareșicum av [At: BARIȚIU, P. A. I, 613 / P: oa-reși~ / E: oare¹ + și + cum] 1 Întrucâtva. 2 Cumva.

OARE-CUM, OAREȘI-CUM adv. Întru cîtva: se sperie oare-cum fiul de împărat, cînd auzi pe broască vorbind (ISP.) [oare² + (și+) cum].

oareșicum (pop.) (desp. -reși-) adv.

oareșicum (pop.) (-reși-) adv.

oareșicum adv. (sil. -reși-)

OAREȘICUM adv. ceva, întrucâtva, oarecum, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, (înv.) oarece. (Cunoștea ~ regulamentul.)

OAREȘICUM adv. ceva, întrucîtva, oarecum, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, (înv.) oarece. (Cunoștea ~ regulamentul.)

OAREȘICUM adv. Într-o măsură oarecare, întrucîtva; într-un fel oarecare, cumva. Bătrȋnii noștri își făcuseră oareșicum de regulă... să îndemne pe școlarii cei buni ca să meargă pe cîte doi sau trei ani la cîte un gimnaziu de alte limbi. barițiu, p. a. i, 613. Cînd văzu acest chip atît de blînd, de frumos și de cuminte, i se făcu oareșicum milă. vlahuță, o. a. 138, cf. 399. A ajuns oareșicum om mare. pamfile, J. ii, 157. – Pronunțat: oa-reși-. – Oare¹ + și + cum.