11 definiții pentru nănașă

din care

Explicative DEX

nănaș2, ~ă smf vz naș

NAȘ1, Mold. Tr.-Carp. NĂNAȘ sm., NAȘĂ, Mold. Tr.-Carp. NĂNAȘĂ (pl. -șe) sf. 1 Persoana care ține pruncul la botez și dă numele său copilului 2 Persoana care botează pe un adult: ar fi voit și el, de! să-și boteze copilul cu vr’un naș mai de Doamne-ajută (ISP.); (P): tot nașul își are nașul, fie-care găsește pe cineva care să-i vie de hac, care să-l întreacă; F: și-a găsit nașul, a dat de (sau peste) nașul său, a găsit pe cineva care să-i vie de hac, care să-l înfrîneze; F: eu îi sînt nașul lui, eu îi voiu veni de hac; (P): cum e nașul, și finul; (P): odată vede nașul buricul finului, a doua oară nu va mai avea norocul acesta, o singură dată i s’a putut întîmpla acest avantaj 3 Persoana care propune pe cineva ca membru într’o societate 4 Nun, nună: boierul a fost naș la toate nunțile ...cari s’au făcut pe valea Similii (VLAH.) 5 Nașă, nănașă, F Vargă, nuia: și iar lua mama nănașa din coardă și iar ne jnăpăia (CRG.).

NAȘ2 sm. Numele slovei cirilice N, ɴ [vsl. našĭ].

NĂȘEL, NĂNĂȘEL sm., NĂȘI, NĂNĂȘI sf. dim. (NĂ)NAȘ, (NĂ)NAȘĂ: ia vină’ncoace la nănășelul, să te pupe el (CRG.).

NĂNAȘ, -Ă, nănași, -e, s. m. și f. (Regional) 1. Naș (1). Cei doi oameni... botează copilul; cel mai bătrîn i-a fost nănaș, iar cel mai tînăr a făcut slujba de preot. RETEGANUL, P. V 59. Fie oricine ți-a fi nănaș, dar știu c-a nemerit-o bine de ți-a pus numele Chirică. CREANGĂ, P. 149. 2. Naș (2); nun. Cămășuță cu mătasă Le-a cusut mîna nănașii. GOGA, P. 87. Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socri mari și cu nuntași. COȘBUC, P. I 56. O, nănașă, draga mea, De ț-ar fi secat mîna, Cînd mi-ai pus tu cununa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. 3. Fig. (În glumă) Nuia, vargă, băț. Și iar lua mama nănașa din coardă, și iar ne jnăpăia. CREANGĂ, A. 40. – Variantă: nînaș,-ă (SADOVEANU, O. VIII 189) s. m. și f.

NÎNAȘ, -Ă adj. v. nănaș.

nănáș, -ă s. (V. naș). Naș.

Ortografice DOOM

nănașă (înv., pop.) s. f., art. nănașa, g.-d. art. nănașei; pl. nănașe

nănașă (înv., pop.) s. f., art. nănașa, g.-d. art. nănașei; pl. nănașe

nănașă s. f., g.-d. art. nănașei; pl. nănașe

nănașă, pl. nănașe

Intrare: nănașă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nănașă
  • nănașa
plural
  • nănașe
  • nănașele
genitiv-dativ singular
  • nănașe
  • nănașei
plural
  • nănașe
  • nănașelor
vocativ singular
  • nănașă
  • nănașo
plural
  • nănașelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nânașă
  • nânașa
plural
  • nânașe
  • nânașele
genitiv-dativ singular
  • nânașe
  • nânașei
plural
  • nânașe
  • nânașelor
vocativ singular
  • nânașă
  • nânașo
plural
  • nânașelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nănaș, nănașisubstantiv masculin
nănașă, nănașesubstantiv feminin

regional
  • 1. Naș. DLRLC
    sinonime: naș diminutive: nănășel
    • format_quote Cei doi oameni... botează copilul; cel mai bătrîn i-a fost nănaș, iar cel mai tînăr a făcut slujba de preot. RETEGANUL, P. V 59. DLRLC
    • format_quote Fie oricine ți-a fi nănaș, dar știu c-a nemerit-o bine de ți-a pus numele Chirică. CREANGĂ, P. 149. DLRLC
  • 2. Naș. DLRLC
    sinonime: naș nun
    • format_quote Cămășuță cu mătasă Le-a cusut mîna nănașii. GOGA, P. 87. DLRLC
    • format_quote Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socri mari și cu nuntași. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
    • format_quote O, nănașă, draga mea, De ț-ar fi secat mîna, Cînd mi-ai pus tu cununa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. DLRLC
  • 3. figurat glumeț Băț, nuia, vargă. DLRLC
    • format_quote Și iar lua mama nănașa din coardă, și iar ne jnăpăia. CREANGĂ, A. 40. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „nănașă” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2