opțiuni
  • info

11 definiții pentru năimeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂIMEALĂ, năimeli, s. f. (Înv. și reg.) Închiriere, arendare; (concr.) chirie, arendă. [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -eală.

NĂIMEALĂ, năimeli, s. f. (Înv. și reg.) Închiriere, arendare; (concr.) chirie, arendă. [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -eală.

năimeală sf [At: MAN. JUR. (1814), 69 / P: nă-i~ / V: namală, năimală, nămală / Pl: ~eli / E: năimi + -eală] 1 (Îrg) Închiriere. 2 (Îrg; ccr) Chirie. 3 (Reg) Plată în natură. 4 (Îvr) Plată pentru o muncă efectuată. 5 Angajament de năiemnic.

NĂIMEALĂ, năimeli, s. f. (Regional) Faptul de a (se) năimi. 1. Angajare pentru o muncă; p. ext. angajament; tocmeală. Pentru că și-au împlinit năimeala cum se cuvine, i-au zis... vină dară cu mine ca să-ți plătesc. SBIERA, P. 207. 2. Închiriere, arendare; p. ext. chirie, arendă. Mă gîndesc că la capătul războiului să-mi ridic o căsuță. Că stau cu năimeală. CAMILAR, N. I 166. Năimiră casele și locurile ce le-au moștenit de la părinți la niște oameni și după aceasta, luînd banii de pe năimeală și părăsind satul... se duseră în lume. MARIAN, O. II 316.

namală sf vz năimeală

năimală sf vz năimeală

nămală3 sf vz năimeală

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năimeală (înv., reg.) (desp. nă-i-) s. f., g.-d. art. năimelii; pl. năimeli

năimeală (înv., reg.) (nă-i-) s. f., g.-d. art. năimelii; pl. năimeli

năimeală s. f. (sil. nă-i-), g.-d. art. năimelii; pl. năimeli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂIMEALĂ s. v. arendare, arendă, chirie, închiriere, locație.

năimeală s. v. ARENDARE. ARENDĂ. CHIRIE. ÎNCHIRIERE. LOCAȚIE.

Intrare: năimeală
năimeală substantiv feminin
  • silabație: nă-i- info
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năimeală
  • năimeala
plural
  • năimeli
  • năimelile
genitiv-dativ singular
  • năimeli
  • năimelii
plural
  • năimeli
  • năimelilor
vocativ singular —
plural —
namală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năimală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năimeală, năimelisubstantiv feminin

  • 1. regional Faptul de a (se) năimi. DLRLC
    • 1.1. Angajare pentru o muncă. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Angajament, tocmeală. DLRLC
        sinonime: angajament tocmeală
        • format_quote Pentru că și-au împlinit năimeala cum se cuvine, i-au zis... vină dară cu mine ca să-ți plătesc. SBIERA, P. 207. DLRLC
    • 1.2. învechit Arendare, închiriere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: arendare închiriere
      • 1.2.1. concretizat Arendă, chirie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: arendă chirie
        • format_quote Mă gîndesc că la capătul războiului să-mi ridic o căsuță. Că stau cu năimeală. CAMILAR, N. I 166. DLRLC
        • format_quote Năimiră casele și locurile ce le-au moștenit de la părinți la niște oameni și după aceasta, luînd banii de pe năimeală și părăsind satul... se duseră în lume. MARIAN, O. II 316. DLRLC
etimologie:
  • Năimi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.