Definiția cu ID-ul 923182:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂIMEALĂ, năimeli, s. f. (Regional) Faptul de a (se) năimi. 1. Angajare pentru o muncă; p. ext. angajament; tocmeală. Pentru că și-au împlinit năimeala cum se cuvine, i-au zis... vină dară cu mine ca să-ți plătesc. SBIERA, P. 207. 2. Închiriere, arendare; p. ext. chirie, arendă. Mă gîndesc că la capătul războiului să-mi ridic o căsuță. Că stau cu năimeală. CAMILAR, N. I 166. Năimiră casele și locurile ce le-au moștenit de la părinți la niște oameni și după aceasta, luînd banii de pe năimeală și părăsind satul... se duseră în lume. MARIAN, O. II 316.