14 definiții pentru nutriment


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nutriment sn [At: (a. 1849), ap. GHICA, A. 806 / V: (îrg) ~remânt, ~rem~ / Pl: -e / E: lat nutrimentum, fr nutriment] 1 (Asr) Hrană. 2 (Asr) Mijloace necesare traiului. 3 (Reg) Nutreț (1).

NUTRIMÉNT, nutrimente, s. n. (Rar) Hrană; alimentație; mijloace de trai, cele necesare traiului. – Din fr. nutriment, lat. nutrimentum.

NUTRIMÉNT, nutrimente, s. n. (Rar) Hrană; alimentație; mijloace de trai, cele necesare traiului. – Din fr. nutriment, lat. nutrimentum.

NUTRIMÉNT, nutrimente, s. n. (Rar) Hrană, alimentație. Nutrimentul, îmbrăcămintea, chirii, focul, lumina, ajunseră cu toate a trece suma de alți 300. GHICA, A. 806.

NUTRIMÉNT s.n. (Rar) Hrană, alimentație; mijloace de trai. [Cf. lat. nutrimentum, fr. nutriment].

NUTRIMÉNT s. n. hrană, alimentație; mijloace de trai. (< fr. nutriment, lat. nutrimentum)

NUTRIMÉNT ~e n. rar Ceea ce servește la alimentarea unui organism viu; hrană. ~ caloric. /<fr. nutriment, lat. nutrimentum

nutriment n. ceeace nutrește, aliment.

* nutrimént n., pl. e (lat. nutrimentum). Mîncare, hrană, aliment: laptele e un bun nutriment.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nutrimént (rar) (nu-tri-) s. n., pl. nutriménte

nutrimént s. n. (sil. -tri-), pl. nutriménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NUTRIMÉNT s. v. aliment, furaj, hrană, mâncare, nutreț.

nutriment s. v. ALIMENT. FURAJ. HRANĂ. MÎNCARE. NUTREȚ.

Intrare: nutriment
nutriment substantiv neutru
  • silabație: nu-tri-ment
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nutriment
  • nutrimentul
  • nutrimentu‑
plural
  • nutrimente
  • nutrimentele
genitiv-dativ singular
  • nutriment
  • nutrimentului
plural
  • nutrimente
  • nutrimentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nutriment

etimologie: