nuia sf [At: PALIA (1581), 121/18 / V: (reg) ~uă, niauă (Pl: neli), noia, noiauă / Pl: ~iele, (reg) ~ieli / E: ml novella] 1 Vergea lungă, subțire și flexibilă, obținută dintr-o tulpină sau dintr-o ramură tânără de alun, de răchită, de trestie etc. Si: vargă, vergea, (reg) japă, joardă, palcă¹, strămurare. 2 (Reg; îs) Gard de ~ Gard viu. 3 (Reg; îs) ~ua boabelor Par pe care se atârnă porumbul la uscat pentru iarnă. 4 (Rar; îe) A pleca pe ~ A pleca de undeva pe neașteptate și numai cu hainele cu care este îmbrăcat. 5 (Rar; îae) A face ceva de nevoie. 6 Lovitură dată cu nuiaua (1). 7 Coadă la undiță Si: (reg) rudă, vargă. 8 Băț lung, cu un cârlig la capăt, cu care se prind oile de pe câmp Si: (reg) cață. 9 (Reg; lpl) Vergea la războiul de țesut Si: vargă.