13 definiții pentru novice (s.f.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOVÍCE, novici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. 2. Adj. Care nu are experiența vieții. 3. S. m. și f. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie. 4. S. m. și f. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.

novice [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 98 / V: (înv) ~iciu, ~iț sm / Pl: ~ici, ~ice / E: lat novicius, fr novice, it novizio] 1 smf Persoană care a început de curând să activeze într-un anumit domeniu Si: începător. 2 smf Persoană care nu are încă experiență, pricepere Si: începător. 3 smf Persoană care a început de curând să învețe ceva. 4 a Care nu are experiența vieții Si: candid, inocent, nevinovat. 5 smf (Spc) Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și trebuie să facă un anumit stagiu pentru a se călugări. 6 sm (Spc) Marinar care face ucenicie.

NOVÍCE, novici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. ♦ (Adjectival) Care nu are experiența vieții. 2. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie. 3. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.

NOVÍCE, novici, -e, s. m. și f. 1. Persoană care abia a început să învețe ceva; începător. V. ucenic, neofit. Ca toți novicii la comandă, căpitanul dă ordine complete. CAMIL PETRESCU, U. N. 317. Cîrmaciul oftează, Matrozii melancolic cîntă... Novicii în port se coboară, Spre rîs și petrecere zboară. MACEDONSKI, O. I 153. ♦ (Adjectival) Cu suflet curat, nevinovat, candid, inocent. După aceasta, veni una, încă copilă, încă novice: timidă și sperioasă. BOLINTINEANU, O. 391. 2. Persoană care a intrat într-o mănăstire și are de făcut un stagiu pînă la călugărire.

NOVÍCE s.m. și f. 1. Persoană intrată de curând într-o mănăstire spre a se călugări. 2. Începător neexperimentat (într-o profesiune, într-un meșteșug etc.). [Cf. fr. novice, it. novizio, lat. novicius].

NOVÍCE s. m. f. 1. cel intrat de curând într-o mănăstire spre a se călugări. 2. începător într-un domeniu oarecare. (< fr. novice, lat. novicius)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!novíce adj. m., s. m., pl. novíci; adj. f., s. f. sg. și pl. novíce

novíce s. f., g.-d. art. novícei; pl. novíce

novice adj. m. și f., novici m. pl., novice f. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NOVÍCE s. v. debutant, începător.

Intrare: novice (s.f.)
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • novice
  • novicea
plural
  • novice
  • novicele
genitiv-dativ singular
  • novice
  • novicei
plural
  • novice
  • novicelor
vocativ singular
  • novice
  • noviceo
plural
  • novicelor

novice (persoană)

  • 1. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu.
    exemple
    • Ca toți novicii la comandă, căpitanul dă ordine complete. CAMIL PETRESCU, U. N. 317.
      surse: DLRLC
    • Cîrmaciul oftează, Matrozii melancolic cîntă... Novicii în port se coboară, Spre rîs și petrecere zboară. MACEDONSKI, O. I 153.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. prin specializare Marinar care face ucenicie.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: