NOVICE s. m. și f. 1. Persoana care a început de curînd să activeze într-un anumit domeniu, care nu are încă experiență, pricepere; începător. v. neofit, boboc.Acest rău nu cruță pe nici un noviciu pe mare și se produce prin mirosul greu al apei sărate și prin legănarea năvii, la cei nededați. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 98. A comis eroarea, comună novicilor în critica istorică, de a da aserțiunii sale un caracter prea absolut. HASDEU, I. C. I, 103. Ca toți novicii la comandă, căpitanul dă ordine complete. CAMIL PETRESCU, U. N. 317. De cîte ori nu vedem novici... cari manevrează cu pușca încărcată, în glumă, în fața camarazilor de vînătoare. STOICA, VÎN. 49. În 1907 nu mai eram deci un novice, deși mai tînăr decît cei mai mulți dintre redactorii ziarului. V. ROM. martie 1957, 21. (Glumeț) Adu băutura... Amicului meu, asta n-o să-i strice: Nu crede cumva că e un novice, Nu e la prima lui înghițitură. GORUN, F. 113. ◊ (Adjectival) Adolescentul încă noviciu... poate prin studiu să ajungă a fi un bun orator. ODOBESCU, S. II, 378. Cum merg actorii novici pe pînză, la cinematograf. CAZIMIR, GR. 38. Din păcate sînt prea novice în medicină ca să am curajul să iau o inițiativă. CĂLINESCU, E. O. II, 172. ♦ (Adjectival) Care nu are experiența vieții. v. nevinovat, inocent, candid. Veni una, încă copilă, încă novice; timidă și sperioasă. BOLINTINEANU, O. 391. 2. Spec. Persoană care a intrat de curînd într-o mănăstire spre a se călugări și trebuie să facă un anumit stagiu. cf. NEGULICI. Vine un călugăr de la săhăstrie și povestește că novițul cutare a fugit cu o boieriță. MARIAN, T. 337. 3. Spec. Marinar care face ucenicie. Novicii rîd... Cîrmaciul oftează, Matrozii melancolic cîntă. MACEDONSKI, O. I, 153, cf. ȘĂINEANU, D. U., CADE. – pl.: novici, -ce. – Și: (învechit) noviciu, noviț s. m. - Din lat. novicius, fr. novice, it. novizio.