VETERAN, -Ă, veterani, -e, s. m., s. f. 1. S. m. Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Soldat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. 3. S. m. și f. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. – Din fr. vétéran, lat. veteranus.

veteran, ~ă [At: M. COSTIN, O. 260 / V: (îvr) vit~ sm / Pl: ~i, ~e / E: lat veteranus, -a, fr vétéran] 1 sm (La romani) Ostaș care, după terminarea serviciului militar, obținea la eliberare anumite drepturi și privilegii. 2 sm Militar în vârstă (cu experiență de luptă). 3 sm (Șîs ~ de război) Bărbat (în vârstă) care a participat la unul sau la mai multe războaie. 4 smf Persoană (în vârstă) care activează de mult timp în același domeniu, în aceeași instituție etc. 5 smf Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere). 6 (Iuz; irn) Student care rămânea în urmă cu examenele, terminându-și studiile foarte târziu. 7 (Irn) Student, elev care repetă anul de studii.

veteran s.m, s.f. 1 s.m. (în Roma antică) Ostaș roman eliberat din armată, după un anumit număr de campanii, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul cînd nu era mai dinainte). 2 s.m. (și veteran de război) Soldat (bătrîn) care a participat la unul sau la mai multe războaie; militar în vîrstă (cu experiență de luptă). Vorbesc ca veteran din trei războaie (D. BOT.). 3 s.m., s.f. Fig. Persoană care a activat timp îndelungat în același domeniu, în aceeași instituție etc.; ext. bătrîn. Trebuiau două recomandații de la veteranii instituției (VIN.). • pl. -i, -e. /<fr. vétéran, lat. veteranus, -i <vĕtus, -eris, „bătrîn”.

VETERAN, -Ă, veterani, -e, subst. 1. S. m. Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Bărbat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. 3. S. m. și f. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. – Din fr. vétéran, lat. veteranus.

VETERAN, -Ă, veterani, -e, s. m. și f. 1. (Numai la m.) Bătrîn care a luat parte la unul sau la mai multe războaie. Au defilat, cu școlile și armata, veteranii – oștenii de la 77, răniții și rămășițele regimentelor glorioase. SADOVEANU, O. VI 477. Vorbesc ca veteran din trei războaie. Am viețuit în șanțuri și noroaie. D. BOTEZ, F. S. 9. ♦ (La romani) Ostaș în vîrstă, ieșit din cadrele armatei, care căpăta calitatea de cetățean roman (dacă nu o avusese de mai înainte) și devenea (de obicei) agricultor prin împroprietărire. 2. Fig. Persoană care și-a desfășurat activitatea pînă la bătrînețe într-o instituție, care a îmbătrînit într-o profesiune; p. ext. om bătrîn. Galant însă ca totdeauna, tînărul director a. dat brațul veteranei și a închis ușa în urma artei apuse. ANGHEL, PR. 121. Bătrînul colonel Enghel... a lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui, acum toți veterani ai oștirii. ODOBESCU, S. III 22. Nălucirile entuziaste care au legănat tinerețea veteranilor din generația mea. ALECSANDRI, S. 89. Acolo se afla iarăși al oștilor veteran, Arbur Hatmanul. NEGRUZZI, S. I 125. ♦ (În trecut, ironic) Student sau elev care rămînea în urmă cu examenele și își termina studiile foarte tîrziu. (Adjectival) Cu prestigiul și autoritatea studentidui veteran, condusese pe vremuri cîteva mișcări și greve studențești. BART, E. 120.

VETERAN s.m. 1. (Ant.) Soldat roman liberat din armată, după un anumit număr de campanii, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul cînd nu era mai dinainte). 2. Soldat aflat de multă vreme în armată, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (Fig.; și f.) Persoană care a îmbătrînit într-o funcție sau într-o instituție. [< fr. vétéran, lat. veteranus < vetus – bătrîn].

VETERAN s. m. 1. ostaș roman liberat din armată, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul când nu era mai dinainte). 2. soldat aflat de multă vreme în armată, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (fig.) cel care a îmbătrânit într-o funcție, într-o instituție. (< fr. vétéran, lat. veteranus)

VETERAN ~i m. 1) (în Roma antică) Ostaș demobilizat, care, la eliberare, obținea anumite privilegii. 2) Ostaș bătrân, care a făcut timp îndelungat milităria, participând la lupte; vechi combatant. 3) Persoană în vârstă, care a desfășurat o lungă activitate de muncă într-o instituție sau într-un domeniu. /<lat. veteranus, fr. vétéran

veteran m. 1. soldat care, după terminarea serviciului, obținea concediul său; 2. soldat bătrân care a fost mult timp sub drapel; 3. fig. cel ce a îmbătrânit într’o profesiune, în vr’o carieră sau deprindere: un veteran al jurnalismului.

*veterán m. (lat. veteranus. V. bătrîn). La vechiĭ Romanĭ, soldat bătrîn liberat din armată. Azĭ, soldat orĭ ofițer bătrîn care a fost într’un războĭ: veteraniĭ de la 1877 și 1917. Acela care e vechĭ într’o profesiune (și fem. veterană): un veteran al profesoratuluĭ. Iron. Repetent, student rămas în urmă cu examenele.

viteran sm vz veteran

veteran s. m., pl. veterani

veteran s. m., pl. veterani

veteran s. m., pl. veterani

Veteran ≠ novice