NEÎNCHIPUIT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.

neînchipuit, ~ă [At: BIBLIA (1688), 54¹/54 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + închipuit] 1 a Care nu poate fi închipuit. 2 a Care prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul deosebit etc. întrece puterea închipuirii Si: inimaginabil. 3 av (Îla) De ~ Care întrece orice imaginație. 4 av (Îlav) De ~ Extrem de... 5 av (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin „de” exprimă ideea de superlativ). Foarte.

NEÎNCHIPUIT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) loc. adj. care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) loc. adv. foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + închipuit.

NEÎNCHIPUIT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte, întrece puterea închipuirii, care nu se poate închipui; inimaginabil. Plutea pe mare o tăcere neînchipuită. DUMITRIU, P. F. 4. Ființe spăimîntătoare și de proporții neînchipuite, cum numai groaza altor monștri a putut născoci. BOGZA, C. O. 46. Mese încărcate cu poame, dulcețuri, prăjituri, fel de fel de bunătăți neînchipuite. CARAGIALE, O. III 73. ♦ (Adverbial, împreună cu prep. «de», folosit în construirea superlativului) Grozav de..., extrem de..., foarte. Cînd... Oltul iese din munți, ca pe poarta înaltă și veche a unei cetăți cucerite, apele lui se găsesc dintr-odată, neînchipuit de mari și de puternice. BOGZA, C. O. 253. Avea o voce moale, neînchipuit de caldă. CAMIL PETRESCU, O. I 331.

NEÎNCHIPUIT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la închipuit): De ~ a) care nu poate fi închipuit; b) grozav de...; extrem de... /ne- + închipuit

neînchipuit a. ce nu se poate închipui: curaj neînchipuit.

neînchipuít, -ă adj. Care nu se poate închipui, negîndit. Adv. Neînchipuit de mare.

neînchipuit adj. m., pl. neînchipuiți; f. neînchipuită, pl. neînchipuite

neînchipuit adj. m., pl. neînchipuiți; f. neînchipuită, pl. neînchipuite

neînchipuit adj. m., pl. neînchipuiți; f. sg. neînchipuită, pl. neînchipuite

NEÎNCHIPUIT adj., adv. 1. adj. v. inimaginabil. 2. adj. v. extraordinar. 3. adv. v. foarte.

NEÎNCHIPUIT adj. 1. inimaginabil, neimaginabil. (O situație ~.) 2. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.)