NEÎNCHIPUIT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte, întrece puterea închipuirii, care nu se poate închipui; inimaginabil. Plutea pe mare o tăcere neînchipuită. DUMITRIU, P. F. 4. Ființe spăimîntătoare și de proporții neînchipuite, cum numai groaza altor monștri a putut născoci. BOGZA, C. O. 46. Mese încărcate cu poame, dulcețuri, prăjituri, fel de fel de bunătăți neînchipuite. CARAGIALE, O. III 73. ♦ (Adverbial, împreună cu prep. «de», folosit în construirea superlativului) Grozav de..., extrem de..., foarte. Cînd... Oltul iese din munți, ca pe poarta înaltă și veche a unei cetăți cucerite, apele lui se găsesc dintr-odată, neînchipuit de mari și de puternice. BOGZA, C. O. 253. Avea o voce moale, neînchipuit de caldă. CAMIL PETRESCU, O. I 331.