NEÎMPĂCAT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat, satisfăcut sau mulțumit; nesatisfăcut. Era duh neastîmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși. CREANGĂ, A. 135. Se întoarce îndată Cu inimă nempăcată Și cu gînduri doritoare Pentru rumena lui floare. TEODORESCU, P. P. 171. 2. Aprig, crunt, înverșunat. Îndoiala e o luptă neîmpăcată și nesfîrșită a omului cu el însuși. DELAVRANCEA, T. 76. Traiul crud și nempăcat Te sfărîmă nencetat. MACEDONSKI, O. I 41. Cu o ură nempăcată mi-am șoptit atunci în barbă. EMINESCU, O. I 147. – Scris și: nempăcat.