nevrica sf [At: POLIZU / Pl: ~le / E: ngr νευρικά] (Fam; mpl) 1 Atac de nervi Si: (pop) pandalie. 2 Isterie.

NEVRICA ~le f. fam. mai ales la pl. Criză de nervi. /<ngr. nevriká

NEVRICALE sf. pl. 🩺 Atac de nervi: urechile îi vîjîiau de țipetele nevestei... apucată de ~ (DLVR.) [ngr. νευριχά].

NEVRICALE s. f. pl. (Familiar) Atac de nervi, criză nervoasă. Ca să evite scenele și nevricalele Penelopei, pleca mereu pe drumuri. BART, E. 239. Urechile îi vîjîiau de țipetele nevestei... care îi dovedea, torturată de nevricale, că el e de vină. DELAVRANCEA, S. 118. Dacă voia să plece, cînd îl ocăra, ca să n-o mai asculte, o apucau nevricale și spărgea oglinzile. VLAHUȚĂ, O. A. 149.

nevricale f. pl. atac de nervi. [Gr. mod.]

nevricále f. saŭ n. pl. (ngr. tá neuriká, cele nervoase). Vechĭ. Azĭ. Iron. Atac de nervĭ.

nevrica (fam.) (desp. ne-vri-) s. f., art. nevricaua, g.-d. art. nevricalei; pl. nevricale

nevrica (fam.) (ne-vri-) s. f., art. nevricaua, g.-d. art. nevricalei; pl. nevricale, art. nevricalele

nevricale s. f. pl. (sil. -vri-)

NEVRICALE s. pl. v. nervi.

NEVRICALE s. pl. (MED.) istericale (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.).

nevricale s. pl. v. NERVI.

NEVRICA s. f. (Familiar; mai ales la pl.) Atac de nervi, criză nervoasă; (popular), pandalie. Cf. polizu, barcianu, alexi, w. O apucau nevricale și spărgea oglinzile. vlahuță. o. a. 149. Urechile îi vîjîiau de țipetele nevestei... care îi dovedea, torturată de nevricale, că el e de vină. delavrancea, s. 118. Oricine are nevricale și ofuri la inimă. g. m, zamfirescu, sf. m. n. i, 177. Nimeni nu poate nega, zise împăciuitor doctorul, că, pentru nevricale, tratamentul moral este bun. bart, e. 377, cf. 239. Sînt acolo cuconeturi din lumea mare, cu nevricale. pas, z. ii, 179. Matei porni spre Călărași hotărît să-i „răcorească nevricalele”. galan, b. ii, 73. ♦ Isterie. Cf. polizu, alexi, w. – Pl.: nevricale. - Din ngr. νευριχά.