NEVĂSTUICĂ, nevăstuici, s. f. 1. (Reg.) Nevestică. 2. Mic animal mamifer carnivor, cu corpul lung și subțire, acoperit cu blană moale, deasă, roșcată vara și albicioasă iarna, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit (Mustela nivalis). – Nevastă + suf. -uică.

nevăstuică^[1] sf [At: (a. 1640) GCR I, 90 /35 / V: (pop) neves~, (reg) năv~, ~iche / Pl: ~ici, (pop) ~ice / E: nevastă + -uică] (Pop) 1-4 (Șhp) Nevestică (1-4). 5 (Orn; reg) Pupăză (Upupa epops). 6 (Art) Joc de brâu. 7 (Art) Melodie după care se execută nevăstuica (6). 8 Mic mamifer carnivor cu corpul lung, subțire și suplu, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit, având o blană moale, deasă, galbenă-brună, vara și alburie, iarna Si: (reg) măriuță, nevestea (5), neviscă, (mgm) mocăș, (grr) nefiță (Mustela nivalis). 9 (Bot; Buc) Iarba-ciutei (Doronicum austriacum). modificată

NEVĂSTUICĂ (pl. -ce) sf. 1 dim. iron. NEVASTĂ: Să rămîie între noi: Serdarul e însurat C’o ~ coz! (ALECS.) ¶ 2 🐒 Mic animal carnivor, cu blana roșcată pe spinare, albă pe pîntece, care umblă noaptea și atacă găinile, mușcînd uneori și vitele (Mustela vulgaris) (🖼 3336): cînd se ivește o ~, i se pune o furcă și un fus, ca să fugă, să nu muște vitele (GOR.).

NEVĂSTUICĂ, nevăstuici, s. f. 1. (Reg.) Nevestică. 2. Mic animal mamifer carnivor, cu corpul lung, suplu și subțire, acoperit cu blană moale, deasă, roșcată vara și albicioasă iarna, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit (Mustela nivalis). – Nevastă + suf. -uică.

NEVĂSTUICĂ¹, nevăstuici, s. f. (Regional) Nevestică. Nevăstuica lui Petrea rînduia pe măsuța cu trei picioare crapul la proțap. SADOVEANU, O. VIII 165. Nevăstuica trece iute, torcînd lîna din fuioare. ALECSANDRI, P. III 64. Maică, măiculița mea, Să-mi ții nevăstuica bine Cu colac și cu smochine. ȘEZ. II 7. – Pl. și: nevăstuice (ALECSANDRI, P. P. 36).

NEVĂSTUICĂ², nevăstuici, s. f. Animal de pradă, cu trupul zvelt, subțire, acoperit cu blană roșcată pe spinare și albă pe pîntece, care atacă păsările de casă, uneori și animale mai mari (Mustela nivalis). O nevăstuică albă, cu cravată castanie, m-a privit o clipă cu ochișori de rubine. SADOVEANU, A. L. 190. Sare pe fag nevăstuica, privind cu mirare la mine. COȘBUC, P. II 63. – Pl. și: nevăstuice (ODOBESCU, S. III 185).

NEVĂSTUICĂ ~ci f. Mamifer de pradă, de talie mică, asemănător cu hermina, având corpul alungit și mlădios, picioare scurte, blană moale, roșcată vara și albicioasă iarna. /nevastă + suf. ~uică

nevăstuică f. Zool. mic mamifer carnivor, mare distrugător de șoareci și de găini (Mustela). [Slav. NEVĬESTŬKA: lit. mică mireasă, animalul fiind foarte nostim (cf. sinonimul fr. belette, lit. frumușica, și it. donnola, nevăstuică, lit. coconiță)].

nevăstúĭcă f., pl. ĭ și e (dim. d. nevastă; vsl. nevĭestŭka, nevăstuĭcă [femeĭe și animal mustelid], bg. nevĭestulka). Nevestică. Helge, un animal mustelid mic alb (mustéla vulgáris).

năvăstuică sf vz nevăstuică

nevăstuiche sf vz nevăstuică

nevestuică^[1] sf vz nevăstuică corectat(ă)

nevăstuică (desp. -tui-) s. f., g.-d. art. nevăstuicii; pl. nevăstuici

nevăstuică (-tui-) s. f., g.-d. art. nevăstuicii; pl. nevăstuici

nevăstuică s. f. (sil. -tui-), g.-d. art. nevăstuicii; pl. nevăstuici

nevăstuică, -ci.

nevăstuică Animalul numit astfel poartă în diverse limbi nume derivate de la „femeie” (it. donnola, gr. νυμφίτσα, magh. hölgy etc.), deci legătura cu nevastă este indiscutabilă. Dar formația mai cere precizări. TDRG și DLR socotesc că este un diminutiv format în românește de la nevastă; DU trimite la v. sl. невѣсткa, dar acesta ar fi putut servi numai de model; mai bine inspirat, Seriban trimite la bg. невеcmyлкa (transcrie însă greșit: neviestulka) și este urmat de Ciorănescu. Forma bulgară seamănă mult mai bine cu cea românească. Dar de ce să admitem originea slavă și nu formarea în românește? Pentru că la noi nevastă înseamnă numai „soție”, cel mult „femeie măritată”, precizare de care numele animalului nu avea deloc nevoie, pe cînd în limbile slave se poate porni de la sensul de „femeie tînără”. Să-mi fie îngăduit să vorbesc aici și de echivalentul latin mustela, rămas fără explicație în dicționarele etimologice. Mi se pare neîndoios că e derivat diminutiv de la adjectivul mustus „tînăr”, de unde avem pe must.

NEVĂSTÚICĂ (< nevastă) s. f. (ZOOL.) Mamifer carnivor, mustelid, cu botul ascuțit și picioare scurte, cu corpul suplu, a cărui lungime variază între 11 și 26 cm și coada de 5 cm, cu blană brună vara și alburie iarna (Mustela nivalis). Este un animal vioi și ager; trăiește în America de Nord, N Africii, Asia și Europa.

NEVĂSTUICĂ s. (ZOOL.; Mustela nivalis) (reg.) măriuță, nevestea, neviscă.

NEVĂSTUICĂ s. (ZOOL.; Mustela nivalis) (reg.) măriuță, nevestea, neviscă.

NEVĂSTUICĂ s. f. I. (Popular) Diminutiv al lui nevastă. 1. Nevestică (I 1). Nevăstuică trece iute, torcînd lîna din fuioare. alecsandri, poezii, 64. Ciuma... Dă la fugă... Culegînd în calea ei Pruncușorii mititei, Nevăstuice tinerele, Copilițe gingășele. alecsandri, p. p. 36. Puică, Ce mai nevăstuică, Cum mai bea la țuică! bibicescu, p. p. 187. 2. Nevestică (I 2). Știi că ești curioază, nevăstuică dragă. Unde ai găsit astfel de idei? kogălniceanu, în pr. dram. 428. Păstorul Paris dacă ar fi avut noroc Să aibă cunoștință cu nevăstuică lui, Menelau trăia în pace. negruzzi, s. ii, 209. I s-a făcut omului de-nsurat, na! Dar lasă, Guguță, maică; am să-ți dau o nevestuică, de te-i linge pe degete! conv. Lit. xi, 68. Nevăstuică lui Petrea rînduia pe măsuța cu trei picioare crapul la proțap. sadoveanu, o. vi, 642. Maică, măiculița mea, Să-mi ții nevăstuica bine, Cu colac și cu smochine. șez. ii, 7. Nevăstuică mea-i sîrboaică... Mititică, durdulică. ib. vii, 168. ♦ (Regional) Pupăză (Upupa epops). Din cauză că pupăza e foarte frumos împodobită și poate că și de aceea pentru că ea a fost... dintru început nevastă, româncele din unele locuri o numesc nevăstuică. marian, o. ii, 173. 3. (art.) Numele unui joc de brîu; melodie după care se execută acest joc. cf. varone, d. 119. II. 1. Mic mamifer carnivor cu corpul lung, subțire și suplu, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit, avînd o blană moale, deasă, galbenă-brună vara și alburie iarna; (regional) neviscă, măriuță (I 2), nevestea (v. nevestică II 1), (maghiarism regional) mocăș, (grecism rar) nefiță (Mustela nivalis). Cine va mînca lup... sau nevăstuică... ș-altele altele cîte sînt necurate... să se pocăiască (a. 1640). gcr i, 90/35. Aceastea voao necurate den tîrătoarele ce să tîrăsc pre pămînt, pisica,... chițoranul și hameleon și nevăstuică. biblia (1688), 772/13, cf. cantemir, ist. 26. Vedem cum că acel sînge nice din mușcarea vreaunei năvăstuici, șarpe sau a altei jivine veninoasă... se naște. calendariu (1814), 184/10, cf. lb. Animalele sălbatece ce se prind și se ucid în județul Mehedinți sînt urși... nevăstuici, veverițe, cerbi. i. ionescu, m. 95. Nevăstuicile cu trup prelung și mlădios și cu gușe albe... se furișează printre răzoare, vînînd cuiburi de păsărele. odobescu, s. iii, 185. O nevăstuică își iese din gaură pusă-n margine de drum, se pune-n două labe se uită ca o păpușă isteață împrejur și iar – vîșc! intră la adăpost. slavici, o. i, 268. Întrebă pe puii ei cari erau balauri, șerpi, nevăstuici. ispirescu, l. 348. Serbează pe St. Alexie... pentru ca să nu le muște șerpii și helgele sau nevăstuicele. marian, s. r. ii, 194. Cu grabnic Umblet mișcîndu-și frumos tot trupul în chip de șopîrlă, sare pe fag nevăstuică, privind cu mirare la mine. coșbuc, P. II, 63, cf. n. LEON, MED. 98, CANDREA, f. 173, 278. Dorm doi pui de nevăstuică Supt o brazdă de otavă. goga, p. 65. Pielea de nevăstuică e bună pentru orice mușcătură. gorovei, cr. 215. O nevăstuică albă, cu cravată castanie, m-a privit o clipă cu ochișori de rubine. sadoveanu, o. xvm, 623. Nevăstuică e puțin mai mică decît hermelina. stoica, vîn. iii. Nevăstuicile se vor juca în ogradă Cu purceii și cu rațele grămadă. arghezi, vers. 188. El închipuie o povestire în care cocoșul sălbatic este mîncat de nevăstuică, aceasta de vulpe și vulpea de lup. vianu, m. 112, cf. h i 15, ii 79, 99. Parcă are un cap de nevăstuică. h iv 54. Ia piele de nevăstuică, o moaie în apă neîncepută, spală rana și o leagă. șez. i, 124. Cel mușcat de nevăstuică să se spele la rană cu apă scursă peste o piele de nevăstuică întinsă și uscată pe un crăcan de lemn. pamfile, b. 48. Nevăstuică mică, dar rău te pișcă. zanne, p. i, 566. ◊ fig. Muierușca, nevăstuică, Ochi de linx, bot de curuică, Nu sta locului nicicum. HELIADE, O. I, 234. 2. (Prin Bucov.) Iarba-ciutei (Doronicum austriacum). cf. panțu, pl. – pl.: nevăstuici și (popular) nevăstuice. – Și: (popular) nevestuică, (regional) nevăstuiche (alr i 1173/77), năvăstuică s. f. – Nevastă + suf. -uică.