NEVĂSTUICĂ s. f. I. (Popular) Diminutiv al lui nevastă. 1. Nevestică (I 1). Nevăstuică trece iute, torcînd lîna din fuioare. alecsandri, poezii, 64. Ciuma... Dă la fugă... Culegînd în calea ei Pruncușorii mititei, Nevăstuice tinerele, Copilițe gingășele. alecsandri, p. p. 36. Puică, Ce mai nevăstuică, Cum mai bea la țuică! bibicescu, p. p. 187. 2. Nevestică (I 2). Știi că ești curioază, nevăstuică dragă. Unde ai găsit astfel de idei? kogălniceanu, în pr. dram. 428. Păstorul Paris dacă ar fi avut noroc Să aibă cunoștință cu nevăstuică lui, Menelau trăia în pace. negruzzi, s. ii, 209. I s-a făcut omului de-nsurat, na! Dar lasă, Guguță, maică; am să-ți dau o nevestuică, de te-i linge pe degete! conv. Lit. xi, 68. Nevăstuică lui Petrea rînduia pe măsuța cu trei picioare crapul la proțap. sadoveanu, o. vi, 642. Maică, măiculița mea, Să-mi ții nevăstuica bine, Cu colac și cu smochine. șez. ii, 7. Nevăstuică mea-i sîrboaică... Mititică, durdulică. ib. vii, 168. ♦ (Regional) Pupăză (Upupa epops). Din cauză că pupăza e foarte frumos împodobită și poate că și de aceea pentru că ea a fost... dintru început nevastă, româncele din unele locuri o numesc nevăstuică. marian, o. ii, 173. 3. (art.) Numele unui joc de brîu; melodie după care se execută acest joc. cf. varone, d. 119. II. 1. Mic mamifer carnivor cu corpul lung, subțire și suplu, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit, avînd o blană moale, deasă, galbenă-brună vara și alburie iarna; (regional) neviscă, măriuță (I 2), nevestea (v. nevestică II 1), (maghiarism regional) mocăș, (grecism rar) nefiță (Mustela nivalis). Cine va mînca lup... sau nevăstuică... ș-altele altele cîte sînt necurate... să se pocăiască (a. 1640). gcr i, 90/35. Aceastea voao necurate den tîrătoarele ce să tîrăsc pre pămînt, pisica,... chițoranul și hameleon și nevăstuică. biblia (1688), 772/13, cf. cantemir, ist. 26. Vedem cum că acel sînge nice din mușcarea vreaunei năvăstuici, șarpe sau a altei jivine veninoasă... se naște. calendariu (1814), 184/10, cf. lb. Animalele sălbatece ce se prind și se ucid în județul Mehedinți sînt urși... nevăstuici, veverițe, cerbi. i. ionescu, m. 95. Nevăstuicile cu trup prelung și mlădios și cu gușe albe... se furișează printre răzoare, vînînd cuiburi de păsărele. odobescu, s. iii, 185. O nevăstuică își iese din gaură pusă-n margine de drum, se pune-n două labe se uită ca o păpușă isteață împrejur și iar – vîșc! intră la adăpost. slavici, o. i, 268. Întrebă pe puii ei cari erau balauri, șerpi, nevăstuici. ispirescu, l. 348. Serbează pe St. Alexie... pentru ca să nu le muște șerpii și helgele sau nevăstuicele. marian, s. r. ii, 194. Cu grabnic Umblet mișcîndu-și frumos tot trupul în chip de șopîrlă, sare pe fag nevăstuică, privind cu mirare la mine. coșbuc, P. II, 63, cf. n. LEON, MED. 98, CANDREA, f. 173, 278. Dorm doi pui de nevăstuică Supt o brazdă de otavă. goga, p. 65. Pielea de nevăstuică e bună pentru orice mușcătură. gorovei, cr. 215. O nevăstuică albă, cu cravată castanie, m-a privit o clipă cu ochișori de rubine. sadoveanu, o. xvm, 623. Nevăstuică e puțin mai mică decît hermelina. stoica, vîn. iii. Nevăstuicile se vor juca în ogradă Cu purceii și cu rațele grămadă. arghezi, vers. 188. El închipuie o povestire în care cocoșul sălbatic este mîncat de nevăstuică, aceasta de vulpe și vulpea de lup. vianu, m. 112, cf. h i 15, ii 79, 99. Parcă are un cap de nevăstuică. h iv 54. Ia piele de nevăstuică, o moaie în apă neîncepută, spală rana și o leagă. șez. i, 124. Cel mușcat de nevăstuică să se spele la rană cu apă scursă peste o piele de nevăstuică întinsă și uscată pe un crăcan de lemn. pamfile, b. 48. Nevăstuică mică, dar rău te pișcă. zanne, p. i, 566. ◊ fig. Muierușca, nevăstuică, Ochi de linx, bot de curuică, Nu sta locului nicicum. HELIADE, O. I, 234. 2. (Prin Bucov.) Iarba-ciutei (Doronicum austriacum). cf. panțu, pl. – pl.: nevăstuici și (popular) nevăstuice. – Și: (popular) nevestuică, (regional) nevăstuiche (alr i 1173/77), năvăstuică s. f. – Nevastă + suf. -uică.