nevăstuică Animalul numit astfel poartă în diverse limbi nume derivate de la „femeie” (it. donnola, gr. νυμφίτσα, magh. hölgy etc.), deci legătura cu nevastă este indiscutabilă. Dar formația mai cere precizări. TDRG și DLR socotesc că este un diminutiv format în românește de la nevastă; DU trimite la v. sl. невѣсткa, dar acesta ar fi putut servi numai de model; mai bine inspirat, Seriban trimite la bg. невеcmyлкa (transcrie însă greșit: neviestulka) și este urmat de Ciorănescu. Forma bulgară seamănă mult mai bine cu cea românească. Dar de ce să admitem originea slavă și nu formarea în românește? Pentru că la noi nevastă înseamnă numai „soție”, cel mult „femeie măritată”, precizare de care numele animalului nu avea deloc nevoie, pe cînd în limbile slave se poate porni de la sensul de „femeie tînără”. Să-mi fie îngăduit să vorbesc aici și de echivalentul latin mustela, rămas fără explicație în dicționarele etimologice. Mi se pare neîndoios că e derivat diminutiv de la adjectivul mustus „tînăr”, de unde avem pe must.