10 definiții pentru netăgăduit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

netăgăduit, ~ă a [At: PRAV. COND. (1780), 58 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + tăgăduit] 1 Care nu poate fi pus la îndoială Si: incontestabil, necontestat. 2 Care nu se discută, fiind evident Si: indiscutabil. 3 Cert. 4 Categoric.

NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Pref. ne- + tăgăduit.

NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne- + tăgăduit.

NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială; neîndoios, indiscutabil, sigur, cert. Adunarea... a socotit de netăgăduită datorie, în numele suferințelor patriei, ajutorul și cooperația d-voastră. GHICA, A. 797. Drepturi pozitive și netăgăduite. BĂLCESCU, O. II 262. Netăgăduit este că omul neînvățat e ca un copac neîngrijit. NEGRUZZI, S. I 8. ◊ Loc. adv. De netăgăduit = incontestabil.

netăgăduit a. ce nu se poate tăgădui.

netăgăduít, -ă adj. Care nu se poate tăgădui, indiscutabil, incontestabil, cert: succes netăgăduit. Adv. Netăgăduit că e așa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netăgăduítă, pl. netăgăduíte

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. sg. netăgăduítă, pl. netăgăduíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NETĂGĂDUÍT adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. adevărat.

NETĂGĂDUIT adj. 1. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.)

Intrare: netăgăduit
netăgăduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • netăgăduit
  • netăgăduitul
  • netăgăduitu‑
  • netăgădui
  • netăgăduita
plural
  • netăgăduiți
  • netăgăduiții
  • netăgăduite
  • netăgăduitele
genitiv-dativ singular
  • netăgăduit
  • netăgăduitului
  • netăgăduite
  • netăgăduitei
plural
  • netăgăduiți
  • netăgăduiților
  • netăgăduite
  • netăgăduitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

netăgăduit

etimologie:

  • Prefix ne- + tăgăduit.
    surse: DEX '09