14 definiții pentru nesaț nesațiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Pref. ne- + saț.

nesaț sn [At: CORESI, EV. 504 / V: (înv) ~iu / Pl: ~uri / E: ne- + saț] 1 Poftă exagerată de mâncare sau de băutură Si: lăcomie, insațiabilitate, (rar) nesațietate (1) 2 (Pex) Dorință nemăsurată de câștig, de bogăție Si: cupiditate, aviditate, (rar) nesațietate (2). 3 Lipsă de cumpătare Si: (rar) nesațietate (3). 4 Râvnă continuă pentru ceva. 5 Dorință sau plăcere intensă și continuă care nu poate fi potolită.

NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Ne- + saț.

NESÁȚ s. n. (De obicei în loc. adv., construit cu prep. «cu») Poftă, lăcomie, aviditate, dorință arzătoare. V. lăcomie. De pe plută, din goană, ochii noștri beau cu nesaț frumusețile acestea, care curg și nu se mai sfîrșesc. VLAHUȚĂ, O. A. 419. O, vino iar în al meu braț, Să te privesc cu mult nesaț. EMINESCU, O. I 235. – Variantă: nesáțiu (C. PETRESCU, A. 310, BART, E. 352, MACEDONSKI, O. I. 222, VLAHUȚĂ, O. A. 215) s. n.

NESÁȚ n.: Cu ~ a) cu poftă nepotolită; cu sete; cu aviditate; b) cu plăcere și cu admirație. /ne- + saț

nesáț și -áțiŭ n., pl. urĭ (ne- și saț, sațiŭ). Lipsă de saț, nesăturare. – Fig. Mare poftă: a sorbi cu nesaț vorbele cuĭva. – Vechĭ și adj.: lăcomia cea nesație.

NESÁȚIU s. n. v. nesaț.

nesațiu n. 1. fire nesăturată; 2. fig. lăcomie fără margini.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NESÁȚ s. 1. v. lăcomie. 2. aviditate, lăcomie, poftă. (Privea cu nesaț la...)

NESAȚ s. 1. lăcomie, (livr.) insațiabilitate, voracitate, (rar) nesațiabilitate, (pop.) saț, (înv.) poftă. (~ la mîncare.) 2. aviditate, lăcomie, poftă. (Privea cu ~ la...)

Intrare: nesaț
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesaț
  • nesațul
  • nesațu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • nesaț
  • nesațului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesațiu
  • nesațiul
  • nesațiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • nesațiu
  • nesațiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nesaț nesațiu

  • 1. Dorință puternică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aviditate dorință lăcomie poftă 2 exemple
    exemple
    • De pe plută, din goană, ochii noștri beau cu nesaț frumusețile acestea, care curg și nu se mai sfîrșesc. VLAHUȚĂ, O. A. 419.
      surse: DLRLC
    • O, vino iar în al meu braț, Să te privesc cu mult nesaț. EMINESCU, O. I 235.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + saț.
    surse: DEX '09