NEAUZIT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit.

neauzit, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 32 / P: ne-a~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + auzit] 1 a (D. sunete, zgomote sau surse de zgomot) Care nu se aude. 2 a (Înv; pex) Care nu se înțelege bine Si: confuz, nedeslușit. 3 snp (Îls) Auzite și ~e Lucruri de tot felul, cunoscute și necunoscute de cineva. 4 a Care sau cum nu s-a mai auzit, nu s-a mai pomenit. 5 a (Pex) Extraordinar.

NEAUZIT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + auzit.

NEAUZIT, -Ă, neauziți, -te, adj. Care nu produce zgomot; imperceptibil. Porni cu pași neauziți. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit, nemaiauzit, nemaipomenit. Bunătatea lui cea nepomenită și milostivirea lui cea neauzită. CREANGĂ, P. 250.

neauzit a. 1. despre care nu s’a mai auzit; 2. fig. neînțeles, afară din cale: purtare neauzită.

neauzít, -ă (ea 2 sil.) Adj. Despre care nu s’a maĭ auzit vorbindu-se, ne maĭ pomenit, necunoscut, surprinzător, uimitor: bogăție, obrăznicie neauzită. – Maĭ des ne maĭ auzit.

AUZIT I. adj. 1 p. AUZI ¶¶ contr. NEAUZIT ¶ 2 Ne mai ~, cum nu s’a mai pomenit, grozav: au comis cruzimi nemai ~e II. sbst. 1 Faptul de a auzi ¶ 2 ‡Auz: s’au cetit testamentul întru ~ul tutulor (N.-COST.) ¶ 3 Din ~e, din vorbele unuia și altuia, din svon [lat. audītus].

neauzit (desp. ne-a-u-) adj. m., pl. neauziți; f. neauzită, pl. neauzite

neauzit (ne-a-u-) adj. m., pl. neauziți; f. neauzită, pl. neauzite

neauzit adj. m. (sil. ne-a-u-), pl. neauziți; f. sg. neauzită, pl. neauzite

NEAUZIT adj. 1. imperceptibil, insesizabil, neperceptibil, nesesizabil, nesimțit, (fig.) imponderabil. (Un zgomot aproape ~.) 2. v. extraordinar.

NEAUZIT adj. v. confuz, difuz, nedeslușit, vag.

NEAUZIT adj. 1. imperceptibil, insesizabil, neperceptibil, nesesizabil, nesimțit, (fig.) imponderabil. (Un zgomot aproape ~.) 2. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.)

neauzit adj. v. CONFUZ. DIFUZ. NEDESLUȘIT. VAG.

Neauzit ≠ auzit