11 definiții pentru auzit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

auzit1 sn [At: TETRAEV. (1574) 224 / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auzi] 1-14 Auzire (1-8, 10-15).

AUZÍT s. n. Auz (2), auzire. [Pr.: a-u-] – V. auzi.

AUZÍT s. n. Faptul de a auzi; auz (2), auzire. [Pr.: a-u-] – V. auzi.

AUZÍT s. n. Faptul de a auzi, auzire. (În loc. adv.) Din auzite = a) din cîte a auzit sau a aflat cineva de la alții (nu din proprie constatare). Știm însă, din auzite, căi-n vechea clădire erau două paraclise sau capele. ODOBESCU, S. I 404; b) din cîte a prins cineva cu urechea. (Rar) Pe auzite = după cîte se spune, în mod necontrolat, neverificat. Fă cunoștință cu fata; n-o lua numai pe auzite, pentru că nu se mănîncă tot ce zboară. NEGRUZZI, S. I 251. – Formă gramaticală: (în locuțiuni) auzite.

AUZÍT s. n. Auzire. ◊ Expr. Din auzite = din câte a auzit cineva de la alții. (Rar) Pe auzite = în mod necontrolat, neverificat. [Formă gramaticală: (în expr.) auzite] – V. auzi.

auzit a. aflat prin simțul auzului. ║ n. auz: din auzite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

auzít s. n. (sil. a-u-) (pl. auzíte în loc. adv. din ~)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DE AUDITU (lat.) din auzite – Un fapt știut de auditu.

HORRIBILE DICTU (ET AUDITU) (lat.) groaznic de spus (și de auzit) – Introducere în atmosferă în vederea relatării unor fapte grave. Are, în egală măsură, un sens ironic.

Intrare: auzit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auzit
  • auzitul
  • auzitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • auzit
  • auzitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

auzit (s.n.)

  • 1. Auz.
    surse: DEX '09 sinonime: auz auzire
    • 1.1. locuțiune adverbială Din auzite = din câte a auzit sau a aflat cineva de la alții (nu din proprie constatare).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Știm însă, din auzite, că-n vechea clădire erau două paraclise sau capele. ODOBESCU, S. I 404.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Din auzite = din câte a prins cineva cu urechea.
      surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială rar Pe auzite = după câte se spune, în mod necontrolat, neverificat.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fă cunoștință cu fata; n-o lua numai pe auzite, pentru că nu se mănîncă tot ce zboară. NEGRUZZI, S. I 251.
        surse: DLRLC
  • comentariu locuțiune Formă gramaticală: auzite.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi auzi
    surse: DEX '09