11 definiții pentru neîntrerupt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neîntrerupt, ~ă a [At: IORGA, C. I. I, 110 / V: (pfm) nen~ / Pl: ~pți, ~e / E: ne- + întrerupt] 1 Care nu se întrerupe. 2 Care are loc fără întrerupere Si: continuu, necontenit. 3 (Pex) Permanent.

NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.

NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Ne- + întrerupt.

NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj. Care nu este întrerupt, care are loc fără întrerupere; continuu. Se desfăceau aripi cu nervuri fine, înfiorate de tremur neîntrerupt. SADOVEANU, A. L. 200. Pentru mine dragostea aceasta era o luptă neîntreruptă. CAMIL PETRESCU, U. N. 210. ◊ (Adverbial) Orbitoare, fulgerele scăpărau neîntrerupt. MIHALE, O. 506. Merse neîntrerupt trei zile și trei nopți. POPESCU, B. I 5.

neîntrerupt a. fără întrerupere.

neîntrerúpt, -ă adj. Continuŭ, necontenit, necurmat. Adv. Ploŭă neîntrerupt.

nentrerupt, ~ă a vz neîntrerupt


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte

neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. sg. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEÎNTRERÚPT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adj. v. susținut. 3. adv. continuu.

NEÎNTRERUPT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. continuu, statornic, susținut, (înv.) nepregetat, nepregetător. (Efort ~; preocupare ~.) 3. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.)

Intrare: neîntrerupt
neîntrerupt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neîntrerupt
  • neîntreruptul
  • neîntreruptu‑
  • neîntreruptă
  • neîntrerupta
plural
  • neîntrerupți
  • neîntrerupții
  • neîntrerupte
  • neîntreruptele
genitiv-dativ singular
  • neîntrerupt
  • neîntreruptului
  • neîntrerupte
  • neîntreruptei
plural
  • neîntrerupți
  • neîntrerupților
  • neîntrerupte
  • neîntreruptelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neîntrerupt

  • 1. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: continuu necontenit susținut 4 exemple
    exemple
    • Se desfăceau aripi cu nervuri fine, înfiorate de tremur neîntrerupt. SADOVEANU, A. L. 200.
      surse: DLRLC
    • Pentru mine dragostea aceasta era o luptă neîntreruptă. CAMIL PETRESCU, U. N. 210.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Orbitoare, fulgerele scăpărau neîntrerupt. MIHALE, O. 506.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Merse neîntrerupt trei zile și trei nopți. POPESCU, B. I 5.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + întrerupt.
    surse: DEX '09