NEÎNTRERUPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj. Care nu este întrerupt, care are loc fără întrerupere; continuu. Se desfăceau aripi cu nervuri fine, înfiorate de tremur neîntrerupt. SADOVEANU, A. L. 200. Pentru mine dragostea aceasta era o luptă neîntreruptă. CAMIL PETRESCU, U. N. 210. ◊ (Adverbial) Orbitoare, fulgerele scăpărau neîntrerupt. MIHALE, O. 506. Merse neîntrerupt trei zile și trei nopți. POPESCU, B. I 5.