nara vb. I. tr. (compl. indică fapte, întâmplări reale sau prezentate ca atare, anecdote etc.) a arăta, a expune, a istorisi, a înfățișa, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, <livr.> a enara, <fam.> a zice, <înv.> a istori, a parastisi, a rosti, <fran.> a raconta. Martorul a narat cum s-a petrecut accidentul.