NAȚIONALIZA, naționalizez, vb. I. Tranz. 1. A trece din proprietate particulară în proprietatea statului activele unei companii sau ale unui domeniu de activitate, în baza unor argumente politice și economice. 2. (Rar) A imprima sau a da caracter național, a adapta la specificul național. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationaliser.

naționaliza v [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ți-o~ / V: (îvr) ~țiu~ / Pzi: ~zez / E: fr nationaliser] 1 vt (Asr) A da un caracter național (1). 2 vt (Asr) A adopta la specificul național (3). 3-4 vtr (Înv) A (se) naturaliza (1-2). 5 A trece în posesia statului mijloace de producție, averi imobile, pământuri etc.

*NAȚIONALIZA (-izez) I. vb. tr. ⏲ 1 A face național ¶ 2 A face să fie adoptat de o națiune: ~ o industrie. II. vb. refl. 1 A primi obiceiurile unei națiuni ¶ 2 A intra în obiceiurile unui popor [fr.].

NAȚIONALIZA, naționalizez, vb. I. Tranz. 1. A trece din proprietate particulară în proprietatea statului unele întreprinderi, pământul, unele zăcăminte etc. 2. (Rar) A imprima sau a da caracter național, a adapta la specificul național. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationaliser.

NAȚIONALIZA, naționalizez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la mijloace de producție, bunuri și averi imobile, întreprinderi etc.) A trece în proprietatea statului. La 11 iunie 1948 principalele întreprinderi industriale, de transporturi, precum și băncile au fost naționalizate. 2. (Învechit; neobișnuit) A face național, a imprima un caracter național. Germanii, rușii, ungurii au naționalizat mult limba științifică. IBRĂILEANU, SP. CR. 165. ◊ Refl. pas. Literatura romînească nu se poate naționaliza și înfrumuseța decît prin inspirarea de la literatura populară. IBRĂILEANU, SP. CR. 213.

NAȚIONALIZA vb. I. tr. 1. A trece (mijloace de producție, averi, imobile etc.) în proprietatea statului. 2. (Rar) A imprima un caracter național. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationaliser, rus. nationalizirovati].

NAȚIONALIZA vb. tr. 1. a imprima, a da caracter național. 2. a trece (mijloace, bunuri proprietate privată) în proprietatea statului. (< fr. nationaliser)

A NAȚIONALIZA ~ez tranz. (pământ, imobile, întreprinderi, mijloace de producție etc.) A trece din proprietate privată în proprietatea statului; a etatiza. [Sil. -ți-o-] /<fr. nationaliser

naționalizà v. 1. a face național, a face să fie adoptat de o națiune; 2. a primi obiceiurile unei națiuni.

națiunaliza v vz naționaliza

* naționalizéz v. tr. (d. național). Fac național, împământenesc, primesc în mijlocu națiuniĭ: un naționaliza un străin. Fac să fie adoptat de popor, de publicu țăriĭ: a naționaliza o marfă, o modă.

naționaliza (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. naționalizez, 3 naționalizează; conj. prez. 1 sg. să naționalizez, 3 să naționalizeze

naționaliza (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 naționalizează

naționaliza vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. naționalizez; 3 sg. și pl. naționalizează

naționalizez.

NAȚIONALIZA vb. v. împământeni, naturaliza.

NAȚIONALIZA vb. a etatiza, (rar) a statiza. (A ~ o uzină.)

NAȚIONALIZA vb. a etatiza, (rar) a statiza. (A ~ o uzină.)

naționaliza vb. v. ÎMPĂMÎNTENI. NATURALIZA.

NAȚIONALIZA vb. I. tranz. 1. (Astăzi rar) A imprima, a da caracter național (1), a adapta la specificul național. cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D. Germanii, rușii, ungurii au naționalizat mult limba științifică. IBRĂILEANU, SP. CR. 165. Afirmînd că fiecare credincios are dreptul să se adreseze lui Dumnezeu în limba sa..., [Luther și Calvin] au naționalizat rugăciunea. OȚETEA, R. 331. (Glumeț) Aducerea copiilor cu barza e-o. idee franțuzească sau germană, ne pare rău că am naționalizat-o în gospodărie, dar ne-a comunicat-o Cati, săsoaica și agentul de cultură din casă. ARGHEZI, C. J. 150. ◊ refl. pas. Literatura românească nu se poate naționaliza și înfrumuseța decit prin inspirarea de la literatura populară. IBRĂILEANU, SP. CR. 213. ♦ tranz. și refl. pas. (Învechit) A (se) naturaliza (1). cf. I. GOLESCU, C., NEGULICI, PONTBRIANT, D. 2. (Complementul indică mijloace de producție, averi imobile etc.) A trece în posesia statului. v. socializa, etatiza. (refl. pas.) Știai că se naționalizează batozele. BENIUC, v. cuc. 23. – Pronunțat: -ți-o-. – prez. ind.: naționalizez. – Și: (învechit, rar) națiunaliza vb. I. PONTBRIANT, D. – Din fr. nationaliser.