19 definiții pentru năzui nizui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

năzui [At: VARLAAM, C. 451 / V: (reg) niz~ / Pzi: ~esc, (pop) năzui / E: mg néz] 1 vi (Înv; udp „la”, „spre”, „către”, „în”) A se îndrepta spre cineva după ajutor. 2 vi A apela la sprijinul, la bunăvoința etc. cuiva. 3 vi A căuta refugiu, adăpost la cineva sau undeva. 4 vi (Îrg) A se îndrepta spre... 5 vi A ținti să ajungă la... 6 vi A tinde cu stăruință către ceva. 7 vi A râvni la ceva. 8-9 vir (Mol; Trs) A încerca. 10-11 vir A se strădui. 12-13 vir A îndrăzni.

NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde cu străduință către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde cu putere și stăruință către ceva, a aspira, a rîvni, a dori stăruitor ceva, a ținti la ceva. Dac-ar fi pretutindene tot asemene judecători... cei ce n-au dreptate, n-ar mai năzui în veci și în pururea la judecată. CREANGĂ, A. 150. La asemenea viață, volnică și voinicească se prinseră a năzui cu dor toți romînii din Ardeal. ODOBESCU, S. III 524. ♦ Refl. (Regional, în forma nizui) A se strădui, a se munci. Nime n-ar putea zice că Ganul țiganul nu era om cuminte, căci el și ca om sărac totuși s-a nizuit să aibă familie. RETEGANUL, P. III 60. ♦ (Învechit) A se îndrepta către cineva cerîndu-i ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, la bunăvoința cuiva. Îi spuse toată șiretenia... omului ce năzuia la mila lor. ISPIRESCU, L. 123. Unii se dau prinși la dușman, la mila lui năzuiesc. NEGRUZZI, S. I 130. După ce se văzu scăpătat cu totul din starea sa cea bogată, năzui pe la prietenii săi, ca să îl ajute. GORJAN, H. IV 66. 2. A se îndrepta..., a se duce spre..., a ținti să ajungă la... Trei avioane mari apărură din direcția în care năzuia convoiul. SADOVEANU, M. C. 105. Porniserăm din văi adînci Și ne tîram acum pe brînci Să nu ne prind-Osman de veste Că năzuim la deal spre creste. COȘBUC, P. II 39. Năzuiește pîn’la stele, fă-te tot și tot mai mare. HASDEU, R. V. 123. – Variantă: nizuí vb. IV.

A NĂZUÍ ~iésc intranz. 1) A-și orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stăpânit de o dorință puternică); a aspira; a tinde; a ținti. 2) înv. A se îndrepta în mod hotărât undeva. /Orig. nec.

năzuì v. 1. a tinde la, a aspira: a năzui la domnie; 2. a recurge, a apela: unii se dau prinși la dușmani, la mila lui năzuesc NEGR. [Slav. NAZYVATI, a invoca].

năzuĭésc v. intr. (vsl. na-zyvati, a invoca, d. zvati-zovon, a chema, a striga; sîrb. nazivati, nazvati, a chema, a dori). Vechĭ. Recurg, apelez: a năzuĭ la mila cuĭva. Azĭ. Tind, aspir: a năzui la domnie. – În Trans. mă nizuĭesc.

nizuĭésc V. năzuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 năzuiáscă

năzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. năzuiáscă

năzui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiesc, conj. năzuiască)

năzuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂZUÍ vb. v. apuca, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni.

NĂZUI vb. a aspira, a dori, a jindui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.)

năzui vb. v. APUCA. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂȘI. PLECA. PORNI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năzuí (-uésc, năzuít), vb.1. A se adăposti, a se refugia. – 2. A se îndrepta către, a se adresa. – 3. A-și îndrepta privirile, a aspira, a pretinde. – 4. A solicita, a implora. Sl. nazyvati „a invoca” (Cihac, II, 214; Tiktin), cf. sb., cr. naz(i)vati „a dori”. – Der. năzuință, s. f. (aspirație, pretenție; dorință); nizui, vb. refl. (Trans., a se osteni, a se strădui), prin intermediul mag. nézni; nizuință, s. f. (Trans., aspirație, țel).

Intrare: năzui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năzui
  • năzuire
  • năzuit
  • năzuitu‑
  • năzuind
  • năzuindu‑
singular plural
  • năzuiește
  • năzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năzuiesc
(să)
  • năzuiesc
  • năzuiam
  • năzuii
  • năzuisem
a II-a (tu)
  • năzuiești
(să)
  • năzuiești
  • năzuiai
  • năzuiși
  • năzuiseși
a III-a (el, ea)
  • năzuiește
(să)
  • năzuiască
  • năzuia
  • năzui
  • năzuise
plural I (noi)
  • năzuim
(să)
  • năzuim
  • năzuiam
  • năzuirăm
  • năzuiserăm
  • năzuisem
a II-a (voi)
  • năzuiți
(să)
  • năzuiți
  • năzuiați
  • năzuirăți
  • năzuiserăți
  • năzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • năzuiesc
(să)
  • năzuiască
  • năzuiau
  • năzui
  • năzuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nizui
  • nizuire
  • nizuit
  • nizuitu‑
  • nizuind
  • nizuindu‑
singular plural
  • nizuiește
  • nizuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nizuiesc
(să)
  • nizuiesc
  • nizuiam
  • nizuii
  • nizuisem
a II-a (tu)
  • nizuiești
(să)
  • nizuiești
  • nizuiai
  • nizuiși
  • nizuiseși
a III-a (el, ea)
  • nizuiește
(să)
  • nizuiască
  • nizuia
  • nizui
  • nizuise
plural I (noi)
  • nizuim
(să)
  • nizuim
  • nizuiam
  • nizuirăm
  • nizuiserăm
  • nizuisem
a II-a (voi)
  • nizuiți
(să)
  • nizuiți
  • nizuiați
  • nizuirăți
  • nizuiserăți
  • nizuiseți
a III-a (ei, ele)
  • nizuiesc
(să)
  • nizuiască
  • nizuiau
  • nizui
  • nizuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năzui nizui

  • 1. A tinde către ceva.
    exemple
    • Dac-ar fi pretutindene tot asemene judecători... cei ce n-au dreptate, n-ar mai năzui în veci și în pururea la judecată. CREANGĂ, A. 150.
      surse: DLRLC
    • La asemenea viață, volnică și voinicească se prinseră a năzui cu dor toți romînii din Ardeal. ODOBESCU, S. III 524.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Îi spuse toată șiretenia... omului ce năzuia la mila lor. ISPIRESCU, L. 123.
      surse: DLRLC
    • Unii se dau prinși la dușman, la mila lui năzuiesc. NEGRUZZI, S. I 130.
      surse: DLRLC
    • După ce se văzu scăpătat cu totul din starea sa cea bogată, năzui pe la prietenii săi, ca să îl ajute. GORJAN, H. IV 66.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit regional A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Trei avioane mari apărură din direcția în care năzuia convoiul. SADOVEANU, M. C. 105.
      surse: DLRLC
    • Porniserăm din văi adînci Și ne tîram acum pe brînci Să nu ne prind-Osman de veste Că năzuim la deal spre creste. COȘBUC, P. II 39.
      surse: DLRLC
    • Năzuiește pîn’ la stele, fă-te tot și tot mai mare. HASDEU, R. V. 123.
      surse: DLRLC

etimologie: