17 definiții pentru nătântoc (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

nătântoc, ~oa [At: ȚICHINDEAL, F. 200/8 / V: mot~, motânțoc, motrâ~, natan~, ~tăntoc, năt~, ~tinctoc, net~ / Pl: ~oci, ~oace / E: ns cf nătâng] 1-2 smf, a (Îrg) Nătărău (1-2). 3 a (Reg; d. oameni) Bădăran. 4 a (Îf motrântoc) Ursuz.

NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătântoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Et. nec. Cf. nătâng.

motântoc, ~oa a vz nătântoc

motânțoc, ~oa a vz nătântoc

motrântoc, ~oa a vz nătântoc

nătăntoc, ~oa a vz nătântoc

netântoc, ~oa a vz nătântoc

notântoc[1], ~oa a vz nătântoc

  1. Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

NĂTÎNTÓC, -OÁCĂ, nătîntoci, -oace, adj. (Regional) Nătîng. (Substantivat) De ar fi fost un nătîntoc, fata Împăratului Galbăn... nu l-ar fi luat de bărbat o dată cu capul. BOTA, P. 106. Ierte-te dumnezeu, nătîntocule! RETEGANUL, P. I 1.

nătîntóc, -oácă adj. adj. și s. (din năting și dobitoc, sărăntoc). Vest. Nătîng. bleg, mototol. – Și nătăntól, motîntóc ( fem. -oa-) și motîntán (după mototol).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântóc adj. m., s. m. pl. nătântóci; f. sg. nătântoácă, g.-d. art. nătântoácei, pl. nătântoáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂTÂNTÓC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

nătîntoc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nătântóc, -oácă, nătântoci, -oace, adj. – (reg.; înv.) Prost, nătâng (Papahagi, 1925; Săcel); bădăran, ursuz. – Et. nec., cf. nătâng (DEX, MDA); din nătâng (Scriban).

nătântóc, -oacă, adj. – (înv.) Prost, nătâng (Papahagi 1925; Săcel); bădăran, ursuz. – Cf. nătâng.

Intrare: nătântoc (adj.)
nătântoc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătântoc
  • nătântocul
  • nătântocu‑
  • nătântoa
  • nătântoaca
plural
  • nătântoci
  • nătântocii
  • nătântoace
  • nătântoacele
genitiv-dativ singular
  • nătântoc
  • nătântocului
  • nătântoace
  • nătântoacei
plural
  • nătântoci
  • nătântocilor
  • nătântoace
  • nătântoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nătântoc, -oacă nătântoacă

etimologie:

  • cf. nătâng
    surse: DEX '98 DEX '09