14 definiții pentru năstrapă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năstra1 sf [At: (a. 1658) URICARIUL, XVI, 205 / V: (îrg) nas~, (înv) nes~, mă~ / Pl: ~pe, ~pi / E: ngr μαστραπάς, bg мъстрапа, нъстрапа, srb nastrap] (Îvp) 1 Vas de băut Si: cană, cupă, potir. 2 Ulcior pentru păstrat apa. 3-4 Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1-2).

NĂSTRÁPĂ, năstrape, s. f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, sb. nastrap.

NĂSTRÁPĂ, năstrape, s. f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, scr. nastrap.

NĂSTRÁPĂ, năstrăpi și năstrape, s. f. (Regional) Cană, vas mare (pentru apă sau vin); potir, cupă. Alături cu dînșii vei vedea o săpălugă de aur, o năstrapă tot de aur. ISPIRESCU, L. 234. Un crîmpei de covrig muiat într-o năstrapă cu apă rece. CARAGIALE, O. III 51. Și-mi adă vin în năstrapă. TEODORESCU, P. P. 234.

NĂSTRÁPĂ ~e f. pop. 1) Vas cu toartă care servește la băut; cană. 2) Conținutul unui astfel de vas. /<bulg. năstrapa, sb. nastrap

năstrapă f. cană: lua apa cu năstrape și cu căușe de aur ISP. [Macedo-rom, măstrăpà = turc. MAȘRAPA, printr’un intermediar grec modern; pentru năstrapă = măstrapă: cf. năframă = măframă].

năstrápă V. nastrapă.

mastra sf vz năstrapă

nastra sf vz năstrapă1

nestra sf vz năstrapă1


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năstrápă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. năstrápei; pl. năstrápe

năstrápă s. f., g.-d. art. năstrápei; pl. năstrápe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năstrápă (năstrápe), s. f. – Cană, potir. – Mr. măstrapă. Tc. mașrapa, din arab. mešrebe (Eguilaz 238; Șeineanu, II, 260; Lokotsch 1439; Ronzevalle 162), cf. ngr. μαστραπᾶς, alb. mastrapa, bg. maštrapa.

Intrare: năstrapă
năstrapă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năstra
  • năstrapa
plural
  • năstrape
  • năstrapele
genitiv-dativ singular
  • năstrape
  • năstrapei
plural
  • năstrape
  • năstrapelor
vocativ singular
plural
năstrapă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năstra
  • năstrapa
plural
  • năstrăpi
  • năstrăpile
genitiv-dativ singular
  • năstrăpi
  • năstrăpii
plural
  • năstrăpi
  • năstrăpilor
vocativ singular
plural

năstrapă învechit popular

  • 1. Vas (de băut).
    exemple
    • Alături cu dînșii vei vedea o săpălugă de aur, o năstrapă tot de aur. ISPIRESCU, L. 234.
      surse: DLRLC
    • Un crîmpei de covrig muiat într-o năstrapă cu apă rece. CARAGIALE, O. III 51.
      surse: DLRLC
    • Și-mi adă vin în năstrapă. TEODORESCU, P. P. 234.
      surse: DLRLC
  • 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: